Stop Complaining Fitness: Sport până te aduni cu penseta de pe jos - Intro

sursa

Am stat mult să mă gândesc ce să scriu în postările despre sport pentru că aş vrea să primiţi informaţii cât mai corecte şi complete de la mine, nu doar nişte chestii generale. Şi m-am tot gândit până când m-a trezit o cititoare care mi-a atras atenţia că am promis continuarea programului de fitness şi are dreptate. Nu ştiu dacă ideile pe care le veţi citi în continuare vă sunt cunoscute sau nu, cert este că abordarea mea este puţin diferită, nu vă aşteptaţi ca articolul de faţă să fie ceva gen Cosmo sau reţete minune pentru un corp minunat. Cu toate acestea, vă promit că dacă veţi face aşa cum vă spun veţi observa rezultatele.

În primul rând, vreau să vă definiţi obiectivele. Ce vreţi de la corpul vostru? Vă spun de pe acuma că slăbirea localizată e o tâmpenie. Dacă vrei să nu mai ai burtă şi să ai fundul mai ferm, va trebui să lucrezi tot corpul. Vreau să vă învăţ să faceţi sport, la sală sau acasă, nu cu prostii şi mumbo-jumbo, nu cu tratamente, masaje si ventuze pe fund care au un efect placebo sau de suprafaţă, temporar şi vă fac să aruncaţi banii la veceu. Dacă simţiţi că aveţi bani de dat, vă luaţi mai bine un antrenor personal (neapărat sportiv de performanţă) care să scoată untul din voi, fără scuze, fără mâţâieli, fără milă. Când aud mai ales de porcăria aia cu statul întins ca mortu' pe masă cu electrozi care-ţi dau şocuri ca să ''antreneze'' muşchii, mi se face rău de la lingurică. Pe bune?! Atâta puturoşenie încape încât să preferi să dai bani să te electrozeze cineva decât să-ţi mişti fundul? Oribil.

Programul pe care vi-l propun eu NU se adresează:

- celor lipsiţi de consecvenţă sau care sunt rapid descurajaţi,

- celor care susţin că femeile sunt fragile şi nu trebuie să se forţeze,

- celor care sunt speriaţi de puţină durere fizică,

- celor pe care provocările îi fac să se ascundă sub pat şi care sunt plini de prejudecăţi idioate vizavi de mişcare.

Vorbesc direct cu tine dacă:

- te uiţi în oglindă dezbrăcată şi te enervezi,

- ţi-ai supravegheat regimul alimentar şi ai slăbit dar eşti moale şi îţi flutură diverse componente,

- consideri că la ''vârsta ta'' nu mai poţi să arăţi cum vrei - stai aşa să îţi demonstrez eu că te înşeli!,

- vrei muşchi definiţi şi carne tare pe oasele proprii,

- vrei să înveţi cum să lucrezi corect la sală, nu să te mai joci pe acolo,

- eşti gata să te aduni cu spatula de pe jos după fiecare antrenament fără să te lamentezi ca o cocuţă,

- nu ai de gând să renunţi. Dacă renunţi, nu eşti capabilă să duci ceva la bun sfârşit şi îţi găseşti tot timpul scuze jenante, du-te la oglindă şi uită-te foarte urât la tine din partea mea. Get your shit together şi treci la treabă, schimbă-ţi corpul după cum vrei tu şi termină cu frustrările! Nimic nu mă enervează mai rău în lumea asta decât să aud : ''nu puooot!'' zis pe un ton plângăreţ-mâţâietor (de către vreo posesoare de ovare care nici nu încearcă - poate asta sensibilizează vreun mascul, pe mine - nicio şansă!) care mă transformă în Hulk. I beat people up, make no mistake about it!

Uneori mă bate gândul să găsesc pe cineva din care să fac exemplu de before and after, să antrenez pe cineva până se dezmembrează fizic şi psihic şi punem după aia bucăţile la loc cum trebuie, să rezulte un individ curăţat de angoase şi frustrări, mulţumit de ce a obţinut, cu încrederea în sine through the roof.

Este un proces îndelungat şi greu, dureros şi uneori frustrant, mai ales pentru cine s-a bălăcit în sedentarism până acuma. Sunt multe aspecte pe care credeţi că le ştiţi, dar le cunoaşteţi greşit, multe păreri ale unor neavizaţi pe care trebuie să le faceţi tabula rasa şi să nu vă speriaţi ca nişte demoazele de secol 18 de orice e nou şi dificil.

M-am gândit aşa: unele dintre voi au abonamente la sală. O să vă învăţ cum să lucraţi la sală ca să profitaţi la maximum de aparatele de acolo. Dacă nu aveţi aparatele respective la sală, schimbaţi sala sau modificăm un pic antrenamentul. O să fie greu pentru că nu sunt cu voi să stau cu biciul la fundul vostru neantrenat şi sunt conştientă că unora va trebui să le dau soluţii personalizate. Exact asta am de gând să fac.

Pentru cele care nu merg la sală, recomandăm alt tip de antrenament, cât se poate de eficient. Va trebui să învăţaţi teoria, să ştiţi cum funcţionează grupele musculare, cum se combină.

Nu recomand aici nimic din ce nu am făcut întâi eu. Nimic din ce o să vă învăţ nu este imposibil dar poate fi periculos dacă nu acordaţi atenţie maximă execuţiei corecte a mişcării.

În mod surprinzător şi contrar opiniei generale, eu nu sunt adepta exerciţiului aerobic. Nu spun, Doamne-fereşte, că aş fi împotrivă, doar că antrenamentul anaerob funcţionează, din experienţa mea, mai bine şi mai rapid şi durează mai puţin antrenamentul cu totul. Eu recomand exerciţiul cardio (aerobic) adică alergat, bicicletă etc ca o completare, pentru cine vrea să ardă calorii în plus. Eu am slăbit urmând principiile pe care le-aţi citit în celelalte postări ale mele pe tema asta şi lucrând muşchii.

Am mai auzit o tâmpenie zilele astea: ''nu vreau să lucrez muşchii'', zicea afectată o pisi, ''că mă fac cât culturiştii şi nu arată bine.'' Zi zău! Asta este o temere neîntemeiată. Ca să ajungi cât body-builderii de performanţă trebuie ani de muncă, lucru cu greutăţi mari şi suplimente (ahem!) dintre cele mai diverse, plus timp mult petrecut la sală. NU există pericolul să arătaţi ca nişte culturişti, chill!  (deşi pe mine nu m-ar deranja să fiu mult mai musculoasă...eh...)

Începem cu demolarea unor mituri şi cu câteva reguli simple pe care le veţi aplica până vă intră în reflex:

1. Nu se fac pătrăţele pe abdomen cu ''abdomene''. Muşchii abdominali sunt greu de antrenat pentru că sunt folosiţi în permanenţă. Cât despre abdomene, ar fi bine să învăţaţi să le faceţi cum trebuie, nu să vă trageţi de gât cu bărbia în piept şi să vă trântiţi înapoi. O să vă arăt.

2. Mâncaţi cu o oră înainte de antrenament ceva uşor (proteină şi o banană, de exemplu). NU se mănâncă în timpul antrenamentului.

3. Niciodată nu se sare peste încălzire. Niciodată!!

4. Voi specifica la fiecare exerciţiu dacă nu este indicat persoanelor cu anumite afecţiuni. Pay attention to that!!

5. Puţin este tot mai bine decât nimic. Adică prefer să faci jumătate de antrenament decât să nu faci deloc dacă eşti mult prea obosită sau chiar nu te simţi în formă într-o zi. (ai grijă, asta e o excepţie, nu una-două te opreşti la jumate!)

6. Febra musculară trece mai uşor dacă te mişti. Nu tragi la sală pe fondul febrei, dar rutina de încălzire, de exemplu, te poate ajuta să îţi revii.

7. Dacă spun că un exerciţiu se face cu o persoană care să te asiste, aşa se face! Fără acte de vitejie că n-am timp să te hrănesc cu linguriţa cât eşti în ghips!

8. Dacă faci sport şi după aia mănânci ca disperata, te îngraşi de nu te vezi. De aici vine cretinismul ăla care mă exasperează că sportul îngraşă pentru că nu ştiu ce dudă a constatat ea că dacă face sport îi creşte pofta de mâncare şi nu se stăpâneşte, deci sportul îngraşă! NU!! Bagă proteine, mănâncă aşa cum îţi recomand aici, numără caloriile! Da, la început organismul se sperie de consumul mare şi o să ai o perioadă mai fomistă, asta e, se obişnuieşte metabolismul şi trece!! De ce crezi că sportivii de performanţă au un regim atât de strict? Păi la cât sport fac, ar trebui să stea doar cu şaorma-n dinţi, nu? Nu. Sportul nu slăbeşte neapărat, el tonifiază, creşte muşchiul în defavoarea slăninei. Înţelegeţi, vă rog, odată, asta! Calories in, calories out.

9. Dacă în timpul unui exerciţiu executat corect simţi vreo durere înfiorătoare, îţi pocneşte coloana, îţi sare un ochi pe jos, te opreşti. Mai sunt şi cei care fac exces de zel - nici aşa nu e bine.

10. Bea apă. Multă apă, mai ales în timpul antrenamentului şi după! Neapărat. Şi va trebui să înveţi să-ţi controlezi repiraţia ca să nu leşini naibii pe acolo.

Trebuie să înţelegi că dacă până acum ai fost sedentară sau te-ai antrenat şi tu cum ai ştiut, să începi să faci lucrurile corect şi serios reprezintă o mare schimbare, mai ales la nivelul metabolismului. O să vezi pe parcurs. La nivel mental, trebuie să scapi urgent de orice fel de blocaje de tipul : ''nu pot'', ''nu-mi iese'', ''e greu şi nu reuşesc'', ''am mai încercat şi a durut, deci nu e bine'' etc altfel nu o să ai rezultate.

Încă ceva: să nu cumva să aud că nu ai timp. Fă-ţi! Taie din timpul de uitat la prostii pe internet, de stat la terase şi băgat calorii goale, de zăcut aiurea. Seara, noaptea, dimineaţa, când vrei tu. Ai avut timp să citeşti postarea asta şi probabil o lălăi de vreo oră pe net? Eu zic că ai timp. No excuses. 

P.S. Mulţumesc mult, Iguanitza, pentru surpriza pe care mi-ai făcut-o ieri. :)

Vama Veche?! Niciodată.

Anul acesta am ajuns la mare pentru o săptămână după secole în care nu am mai văzut picior de val sau nisip. Am stat la un hotel superb şi luxos din Venus, cu plajă privată, camere minunate şi mâncare excepţională. Conjunctura a făcut să pot sta la respectivul hotel şi pe această cale ţin să mulţumesc conjuncturii pentru că îmi place luxul şi nu am de gând să fiu ipocrită cu acest aspect. 

Asta e fun, asta am văzut pe plajă, nu gunoaie şi beţivi.

Ziua mă prăjeam 5 ore la soare, după care dacă se întâmpla să constat că nu sunt în flăcări, mai stăteam puţin până mă lua vântul sau se înnopta, după caz. Ulterior îmi mişcam fizicul graţios până la duş unde sfârâiam până mi se răcea pielea. Aaaaoleu, ţipă toate fanele FPS 800000, moarte şi nenorocire!! Dacă mai povestesc şi că am stat topless că nu-mi place bronzul cu bretele şi cupe de sutien, deja cred că o să am câteva leşinuri pe conştiinţă. Chill, mamasitas. Nu mă ard şi nu mă cojesc pentru că dispun genetic de un şoric gros şi sănătos de nu intra nici acul în el când m-am dus să-mi pun cercel în buric. (''Da, dar soarele o să te omoare, o să vezi tu mai încolo când o să fii o stafidă cu piele de muşama.'' Dap, ok.) M-am dat cu ulei de plajă cu FPS 10 şi pe faţă eram tencuită bine. Şi da, nu păţeşti nimic. Eu am şi noroc de piele care se înnegreşte instantaneu. In your face!! Mă rog, să-mi amintiţi să mă laud un pic mai încolo, că nu despre asta voiam să scriu de fapt dar egocentrismul feroce mă mână ca păstorul capra către prezentarea minunăţiei propriei persoane care a trăit albă ca brânza vreo 10 ani şi acum e o Goată (ceva între goat şi goth) exotică şi aurie. Please leave compliments in comment section below.

Şi cum stăteam în circuit hotel - plajă - plajă - plajă - hotel, nici nu dădusem cu nasul de altceva prin zonă...Dar mi-am amintit eu o traumă din adolescenţă şi am zis că dacă tot mă simt aşa de bine ar fi cazul să o repet. Ce credeţi că am făcut? Am trecut prin Vamă, doamnelor şi domnilor. Am fost prin Vama Veche, de unde am tulit-o rapid cu poalele rochiei în mâini şi o expresie de ''what the fucking fuck on a fuck stick?'' pe faţă.

Odată maşina parcată în Vamă, scot nasul din dotare din habitaclu şi mă izbeşte o putoare de gunoi putrezit de la vreo 3 maxi-tomberoane care refulau pe marginea străzii. Oki doki.

Pe ''trotuar'', adică asfaltul găunos dintre hârtoapele de pe carosabil şi plajă, sticle sparte sau întregi, prezervative în diverse stări de agregare, flegme, căcat (la propriu, căcat, nu ştiu al cui), pungi, hârtii, şaorme scăpate pe jos sau vomitate şi nişte unii care voiau să-ţi vândă ceva, nu ştiu ce că erau dubioşi şi nu am stat să ascult.

Vis-a-vis, nişte janghine oribile de ''terase'' împuţite (adică puţeau a transpiraţie acră, bere stătută şi alte arome de gen), haotice şi cu sistem de sunet setat pe distorsiuni date la maximum, urlau una lângă cealaltă fiecare altceva. În altă locantă, o fufă afonă răcnea cu o chitară în tentacule ceva de Mihai Mărgineanu şi mă întrebam de ce nu o bate nimeni.

La fiecare terasă câte un grup care nu mai văzuse şampon de ceva vreme se bâţâia aiuristic cu berea ieftină în mână, râdea urlat şi încerca să comunice prin semne. Alţii ţopăiau pe carosabil, adică prin nişte gropane cu noroi în ele (de unde dracu' noroi, nu ştiu, că nu plouase deloc).

Într-un magazin nişte băieţi ştergeau cu cârpa de praf pungile de chipsuri.

Deasupra teraselor, cazare cu chiloţii atârnaţi la uscat şi un distrus adormit pe jos. Panorama, dacă nu te uitai spre mare, era de groază. Clădiri construite haotic alternate cu terenuri virane mustind de gunoi şi câini, asezonate cu oameni beţi rangă, extrem de zgomotoşi.

Trece la un moment dat un grup şi unul zbiera ca un cretinopat: asta e aventură!! Suntem în vacanţă, aventurăăăă! ...Şi mi-a fost milă de el. Asta era aventura?...câteva zile într-o staţiune murdară şi cacofonică, ultra-aglomerată? Săracul de el...

Înţeleg că Vama e un simbol al unei generaţii. Dar distruşii care vomită la colţul clădirilor acolo zilele astea nu au treabă cu respectiva generaţie. Când era simbol, Vama nu era aşa. Vama lui Pittiş nu era plină de idioţi, era un loc boem. S-a dus dracului boema, s-a umplut de cocalari, hausări şi clabări şi adolescenţi întârziaţi mintal care nu cunosc utilitatea coşurilor de gunoi şi consideră boschetăria la mare cu 15 oameni în cameră aventură.

Am petrecut o seară în Vamă şi m-am întors alergând la hotel, să miroasă frumos, să fie curat şi linişte, să nu calc în căcat pe jos şi să nu îmi ceară nimeni bani de bere cu privirea şi limba împleticite.

La 17 ani am fost prima oară în Vamă, de 1 Mai. Nasol şi atunci, nasol şi acum. Ok, m-am lecuit. Nu e vorba de vârstă, deci. Nici ca adolescentă nu am înţeles de ce se duce lumea în turmă acolo, de ce trebuie musai să bea până borăsc, de ce toaleta e pe bani, la juma de kilometru de orice şi pute. De ce dracului să mă canonesc cu cortul la mare când pot sta ca omul într-o casă cu pereţi şi tavan, cu toaletă si apă caldă?! De ce mi-ar plăcea să merg cu o ''gaşcă'' (fac icter numai când aud de conceptul ăsta) înghesuită la ieftin, în Vamă? Dacă nu am bani de ce îmi place, stau naibii acasă şi gata. Nu e nicio problemă.

Cât despre aventură...unii trebuie să afle ce înseamnă.

Ce păcat că a murit Vama de demult. Cadavrele se îngroapă cu respect, nu se năpădesc ca muştele.