Poze Noi şi Review Sigma!

Nimic nu e mai plăcut pentru o pasionată a fotografiei decât să ieşi la o şedinţă foto prelungită cu cel mai talentat fotograf ! Am muncit un pic ca să scoatem review-ul pentru Sigma 50mm, un obiectiv surprinzător de bun care probabil va fi adăugat la colecţie cât mai curând! Aveţi review-ul pe blogul F64 şi vă las cu câteva poze...(cu cât convingem mai multă lume să nu mai facă poze cu telefonul, cu atât mai bine). 

Poze cu stripări cu ciloţi

...asta a căutat cineva, textual, şi a ajuns la mine pe blog. Vă mai arăt câteva căutări interesante care au adus oameni de pe tot internetul taman la mine pe blog. Mă întreb totuşi de ce voia persoana să aibă masculii respectivi ''ciloţi'', presupun că budigăi bărbăteşti a mai avut ocazia să vază. Eh, ia aici un nene cu ciloţi, să nu zici că ai căutat degeaba:

via

''unforbidben blog noir'' - FORBIDBEN...borfidben, dorfibden, aaa....forbid Ben. Ce să-i intezic lu' Ben? Să nu-i interzic, că e UN forbid Ben. Păi zi, dragă, aşa. Haide, Ben, vin' la blog.

''lablog noar'' - ori eu nu am dicţie, ori unii nu dispun de cunoştinţe de franţuzască.

''cum să ai o nuntă'' - pfoaaa...de unde să încep?! Ai măcar cu cine, dacă nu cu ce? Să ştim pe ce ne bazăm.

''vând halate ieftine scumpe dragon'' - bine.

''petite cum blog'' - ori căuta pornache (a se citi pornaş, cu accent franţuzesc) ori chiar trebuie să schimb numele blogului că nu înţelege nimeni.

''vama veche niciodată'' - perfect de acord.

''râsul naibii'' - da, aşa îmi place şi mie să cred, mă bucur că te amuz.

''fotograf nuntă'' - postarea cu fotografiile de nuntă cred că mă va urmări toată viaţa mea online...

''cum cumpăr haine din china'' - întrebarea este de fapt cum faci să NU fie din China.

''cum să arăţi în poza de buletin'' - ca tine, presupun. Sper.

''cu ce mod faceţi poze la nunţi'' - băiete...sau fato...dacă te prind că te dai fotograf de evenimente pe undeva cu întrebarea asta, te alerg.

''cum să fac să arăt bine rău'' - dacă trebuie să întrebi, sigur cu a doua jumătate a exprimării tale fermentate ai rezolvat.

''ce înseamnă când dacă primeşti mai multe aţe înnodate ca să le porţi la tine în ziua nunţii'' - olele, muică, mai caută cineva frăzoaie întregi aşa? Şi nu, nu ştiu răspunsul. Ştiu cu legăturile de la mort, dar nu cred că te interesează...

''am avut bufet suedez la cununie civilă de ce'' - hahaha...nu ştiu, dragă, de ce. De foame.

''ce fotografii trebuie să fac la nuntă'' - de nuntă, zic.

''ce trebuie să ştii când faci poza de buletin'' - să ţii ochii deschişi.

''câine de buzunaru pufos'' - eu nu am buzunaru pufos la nimic.

''prelucrare poze nuntă online gratis'' - eeee...vezi să nu.

''cd muzică audiofili'' - aşa mai merge. Bine că nu întreabă de nuntă de audiofili.

''telefoane să arătăm'' - ce să arătăm? Telefoanele? De ce?

''sfaturi mi se înnegreşte pielea la mustaţă'' - se înnegreşte din cauza mustăţii negre, bănuiesc. Dă-o şi tu jos, ca idee. Vezi ce se mai întâmplă.

''nu ta 2013''  - nuNta? Sau Nuţa.

''cremă coate cocuri soacre'' - vrei să-i stâlceşti mamei soacre cocul cu coatele fine?

''folosirea cuvântului calitativ'' - hopa, nu e cu nunţi.

''aş vrea să merg la sală să mă tonifiez'' - apăi, cin' te ţine?

Ajunge pentru acum. Blogul ăsta al meu trăieşte din nunţi, ca un fotograf când nu suntem în post.

Să ne iubim în trafic! - NU!

Nu. Nu. Nu.

Să ne respectăm!!

Să vă explic de ce consider abordarea acestui clip (iniţiativa cu totul) ca fiind eronată, sexistă şi total nepractică:

1. Traficul din Bucureşti este unul haotic şi congestionat, ştim cu toţii problema lipsei locurilor de parcare, gropile, semafoarele corelate cu fazele lunii (că între ele sigur nu sunt) şi aşa mai departe. Nu este nevoie să mai existe în trafic şi şoferi ca individa din clip, indiferent de sex.

2. Tipa stă la semafor, e verde şi în loc să pornească de pe loc, deşi e prima, stă să caute în paporniţă şi să arate pancarte pe geam. Dacă nu eşti în stare să bagi cheia în contact, ce cauţi pe străzi şi cine e incapabilul care ţi-a pus carnetul în mână? Spotul transmite mesajul că un asemenea comportament nesimţit ca al tipei respective este acceptabil pentru că e femeie. NU este acceptabil să nu te uiţi în jur când conduci, să te ocupi cu machiajul în loc să pleci la culoarea verde când sunt maşini în spatele tău - asta se numeşte indolenţă şi nu trebuie acceptată, indiferent de sex.

3. Este sexist şi discriminator să accepţi nesimţirea din partea unei femei pentru că, săraca, e femeie, vai de capul ei coafat, dar reacţia agresivă a personajului masculin să fie blamată. Amândoi sunt în culpă: femeia pentru că nu are ce căuta la volan dacă nu cască ochii şi nu e atentă, bărbatul pentru că recurge la imprecaţii. Dacă tolerăm şoferii nesimţiţi care încurcă traficul, indiferent de sex, atunci cum de nu tolerăm şi înjurăturile?

4. Femeile vor egalitate peste tot, fac simpozioane şi conferinţe unde se referă la ''lumea bărbaţilor'' ca fiind discriminatoare şi alte inepţii sexiste, dar la volan când merg cu 30 la oră pe banda de viteză şi nu se simt nici când le dai faruri şi eşti nevoit să le depăşeşti pe dreapta, trebuie respectate şi tratate cu delicateţe, dom'le, că acuşi se smiorcăie din poziţia lor de femei puternice şi independente şi trebuie să le aduci sărurile. Jalnic.

5. În loc să împarţi pancarte cu mesaje inepte de tipul ''Îmi plac lalelele'' (atunci trage tu pe dreapta, ia-ţi lalele, pozează-te cu ele pe feizbuc şi nu mai încurca lumea!), mai bine faci o campanie de responsabilizare a tuturor şoferilor vis a vis de felul neatent şi defectuos de a conduce din care rezultă blocajele în trafic care macină nervii tuturor, femei şi bărbaţi deopotrivă.

6. Nu femeile trebuie respectate!! Toţi participanţii la trafic trebuie respectaţi! Indiferent de sex, indiferent de ce vehicul conduc sau dacă sunt pietoni! Respectul este reciproc şi se manifestă mai ales printr-o manieră civilizată de a conduce care nu consumă timpul şi nervii celorlalţi ! Respect pentru toţi. Femeile nu primesc dispensă pentru nesimţire şi nici nu ar trebui să-şi dorească asta dacă au respect de sine.

7. Unele femei conduc execrabil. La fel şi unii bărbaţi. Unii oameni, indiferent de sex, trebuie să accepte că nu se pricep la unele lucruri, să renunţe elegant sau să conducă pe dreapta, cu ochii căscaţi la trafic şi nu cu telefonul la ureche.

8. Concepţia că femeile în general conduc prost porneşte de la crudul adevăr că, ei bine, în general conduc destul de prost. Evident că există excepţii - cunosc şi eu câteva. Care e problema? De ce trebuie să se priceapă toţi la orice? De ce bărbaţii pot suporta discriminări, generalizări şi prejudecăţi dar femeile nu? Sunt mai proaste, mai slabe?! De unde atâtea mimoze pe şosele?

9. Nu e nimeni obligat să asculte injurii aşa cum nu este nimeni obligat să accepte că întârzie din cauza uneia care flutură pancarte în loc să se comporte decent în trafic.

10. Susţin respectul acordat tuturor în trafic. Faptul că eşti femeie, pentru care nu ai niciun merit şi care nu reprezintă un handicap sau o performanţă, nu te scuteşte de la a respecta ceilalţi participanţi la trafic şi nici de la înjurături când nu o faci. Dacă femeile sunt aşa deosebite, să dea exemplu de şofat atent.

Să ne respectăm în trafic, bărbaţi şi femei deopotrivă!! 

Canon Cupcakes şi un Elicopter

Astăzi a fost o zi excelentă pentru că am luat parte la un eveniment Canon România cu totul special. Pentru pasionaţii de fotografie şi pentru profesionişti, evenimentele Canon sunt un fel de cat's tuxedo unde atmosfera este întotdeauna plăcută şi gazdele la înălţime.

Apropo de înălţime, aş fi făcut un mic atac de apoplexie dacă nu ajungeam astăzi, pentru că evenimentul a avut loc la Luna Bar de la etajul 15 al Crystal Tower şi mie, născută şi crescută la etajul 11, îmi place să privesc oraşul de (foarte) sus. Canon a rezervat invitaţilor accesul la bar cu liftul panoramic, ceea ce bineînţeles a smuls chiţăieli de entuziasm din partea mea.

Sus ne aşteptau cupcakes delicioase acoperite cu un disc alb de fondant cu sigla Canon, prieteni, colegi şi cunocuţi. Cei de la Canon au anunţat că evenimentul de astăzi va fi plin de surprize şi că ne vom bucura de prezenţa unui invitat special - habar nu aveam cine urma să apară.

După vreo jumătate de oră de socializare am fost invitaţi să ne îndreptăm spre heliport (Crystal Tower are heliport, ceea ce înseamnă practic că de sus te poţi duce şi mai sus decât sus, în cazul în care te hotărăşti că ai chef de un alt fel de plimbare). Acolo aşteptam sosirea invitatului surpriză care a fost coborât din elicopter într-o cutie neagră (sper să am cel puţin un cititor care acum şi-a imaginat ceva sinistru).

Am primit fiecare câte o cheiţă şi după ce ne-am pozat cu elicopterul ca alţii cu Ferrari-ul sau Rolls-ul (dar fără să stăm cu fundul pe capotă că nu dă bine) am coborât la loc în bar. Treptele către heliport erau făcute din grilaj anti-tocuri deci decizia mea de a purta botine cu toc înalt nu a fost cea mai inspirată, dar lăsaţi, că de-asta avem gambe, să ţopăim pe vârfuri ca gazelele.

Eu cu elicopterul

Dan Cadar - Realizatorul Zon@ IT 

Petronius Secareanu - CEO Canon Romania

Toată lumea a încercat ulterior să deschidă cutia cu cheiţa primită ca să scoată invitatul de acolo. Nu l-am scos eu, ceea ce m-a vexat profund. Data viitoare trişez şi vin cu un şperaclu.

Graţios în mijloc de cutie trona noul aparat Canon 1200D, mirosind a nou şi plin de confetti. Pentru cine îşi doreşte să înceapă să cunoască tainele fotografiei cu DSLR-ul (şi să faceţi bine să vă doriţi că pozele în oglindă cu telefonul nu sunt fotografii şi poate vă inspiră la subiecte mai interesante decât cafeaua de fiţe...), 1200D este un foarte bun profesor, el beneficiind şi de o aplicaţie Companion pentru smartphone care îţi explică răbdător ce e cu toate iconiţele de pe aparat, cum compui o poză şi cum faci un focus căci focusul este bun la casa omului ca să nu rămâneţi în ceaţă.

Deşi recunosc că am flirtat cu 1200D pentru că sunet mai plăcut ca al obturatorului de DSLR nu prea am auzit, prezenţa discretă a noului G1X Mark II mi s-a părut cel puţin la fel de sexy şi în timp ce îl urmăream cu coada ochiului sorbind dintr-o cafea îmi doream să plec acasă cu el, să-l iau puţin la teste, mai ales noaptea că am înţeles că se descurcă bine pe întuneric deşi nu e foarte mare. Cu toate că îmi plac dimensiunile generoase şi impunătoare (sunt într-o relaţie pasională dar deschisă cu bătrânul 5D Mark II), parcă şi unul mai mic stă bine în mână, mai ales dacă ştii cum să-l manipulezi sau cum să te afişezi în faţa lui, ştiut fiind faptul că fizicul contează într-o relaţie, mai ales cu aparatul foto.

Yummy G1X

Modelul incepe cu G, ca numele meu. Deci ar trebui sa fie al meu.

Am plecat de la evenimentul Canon poftind la noutăţile pe care le-au prezentat. Îi felicit din toată inima pentru acest eveniment şi menţionez, pentru cititori, că acesta nu este un articol sponsorizat ci scris de drag. Because Canon.

Vă prezint mai jos fragmente din comunicatul de presă privind cele două aparate noi, nu înainte de a-i mulţumi lui George Stănculeanu pentru ziua de astăzi.

EOS 1200D – ușurința de a face fotografii frumoase cu un DSLR

Conceput pentru cei care cumpără pentru prima oară un aparat DSLR, dar care își doresc rezultate impresionante de la prima încercare, modelul EOS 1200D combină performanțele sistemului Canon EOS cu o suită de comenzi intuitive, ușor de utilizat și moduri de fotografiere automată, care asigură surprinderea unor imagini ce vor face mai frumoase orice amintire si pot fi capturate într-un mod simplu, de persoane cu orice nivel de aptitudini. Printre caracteristicile importante se numără:

·         Noua aplicație EOS companion și un ghid de pornire ușor de parcurs, care ușurează învățarea configurației butoanelor și funcțiilor aparatului, astfel încât utilizatorii să poată face cu mai multă încredere primii pași în surprinderea, capturarea momentelor speciale

·         O serie de funcții ușor de utilizat printre care Scene Intelligent Auto, Video Snapshot și Creative Filters care fac posibilă obținerea unor fotografii și clipuri video de înaltă calitate printr-o simplă apăsare de buton

PowerShot G1 X Mark II – Performanță la nivel DSLR, portabilitate PowerShot

Un nou aparat foto compact reprezentativ, succesor al PowerShot G1 X, PowerShot G1 X Mark II oferă cele mai bune performanțe imagistice obținute vreodată cu o cameră compactă Canon. Cu o calitate a imaginii comparabilă cu un DSLR și ergonomie ridicată și cu caracteristicile seriei de mare succes PowerShot G, reprezintă completarea perfectă pentru orice trusă profesionistă. Proiectat pe baza comentariilor și sugestiilor oferite de fotografi, el prezintă noi funcții ce permit un nivel remarcabil de performanță și control:

·         Un senzor mare tip Canon 1,5 CMOS oferă o adâncime redusă a câmpului comparabilă cu cea dată de un senzor DSLR din gama APS-C, ceea ce îl face ideal pentru fotografii portret profesioniste și macrofotografie

·         O nouă lentilă super-luminoasă f/2,0-3,9 , care menține o deschidere largă f/3,9 chiar cu zoom complet, ceea ce oferă performanțe excelente la nivel de luminozitate redus și posibilitatea de a controla adâncimea câmpului.

·         Inelele duale de control aflate pe obiectiv, complet personalizabile, ușurează și accelerează obținerea rezultatului fotografic dorit. Inelele Step și Continuu, plasate ergonomic, oferă un fiabil control incremental al parametrilor, inclusiv pentru zoom, deschidere și viteza obturatorului.

·         Un sistem îmbunătățit AiAF cu 31 de puncte AF comparativ cu cele 9 ale PowerShot G1X, care îmbunătățesc capacitatea aparatului de a focaliza precis pe subiect la capturarea imaginilor cu adâncime redusă a câmpului

Follow my blog with Bloglovin

Gothography - I am back!

 Hello everyone! The reason for my absence was the intensive work towards the completion of the photography project Gothography, powered by Carl Zeiss lenses and F64 photo and video megastore. If any of my readers outside Romania will happen by Bucharest on Tuesday, please contact me - send me an email or comment on this blogpost so we can meet and have a cup of Absinthe (in true Gothic tradition) at the opening night. Please find address here : http://www.f64.ro/contact.html.

Bine v-am regăsit, meine Damen und Herren. Ce moment mai potrivit pentru revenirea mea decât zilele imediat următoare Halloween-ului (care nu e o sărbătoare ''americană'', aşa cum zic unii fără să citească the fine print). 

De ceva vreme am ţinut-o tot într-o şedinţă foto pentru a duce la bun sfârşit proiectul Gothography în parteneriat cu Carl Zeiss şi F64.

Vă aştept pe 5 Noiembrie la ora 18:30 la etajul I al magazinului F64 la vernisajul expoziţiei foto Gothography. Pentru mai multe detalii, clic pe Gothography!! (chiar aş fi curioasă să văd dacă o să cunosc vreun blogger sau cititor la vernisaj. De fapt, dacă ar veni cineva care citeşte blogul vă rog să-mi spuneţi, m-aş simţi onorată.)

Stop Complaining Fitness: Sport până te aduni cu penseta de pe jos - Intro

sursa

Am stat mult să mă gândesc ce să scriu în postările despre sport pentru că aş vrea să primiţi informaţii cât mai corecte şi complete de la mine, nu doar nişte chestii generale. Şi m-am tot gândit până când m-a trezit o cititoare care mi-a atras atenţia că am promis continuarea programului de fitness şi are dreptate. Nu ştiu dacă ideile pe care le veţi citi în continuare vă sunt cunoscute sau nu, cert este că abordarea mea este puţin diferită, nu vă aşteptaţi ca articolul de faţă să fie ceva gen Cosmo sau reţete minune pentru un corp minunat. Cu toate acestea, vă promit că dacă veţi face aşa cum vă spun veţi observa rezultatele.

În primul rând, vreau să vă definiţi obiectivele. Ce vreţi de la corpul vostru? Vă spun de pe acuma că slăbirea localizată e o tâmpenie. Dacă vrei să nu mai ai burtă şi să ai fundul mai ferm, va trebui să lucrezi tot corpul. Vreau să vă învăţ să faceţi sport, la sală sau acasă, nu cu prostii şi mumbo-jumbo, nu cu tratamente, masaje si ventuze pe fund care au un efect placebo sau de suprafaţă, temporar şi vă fac să aruncaţi banii la veceu. Dacă simţiţi că aveţi bani de dat, vă luaţi mai bine un antrenor personal (neapărat sportiv de performanţă) care să scoată untul din voi, fără scuze, fără mâţâieli, fără milă. Când aud mai ales de porcăria aia cu statul întins ca mortu' pe masă cu electrozi care-ţi dau şocuri ca să ''antreneze'' muşchii, mi se face rău de la lingurică. Pe bune?! Atâta puturoşenie încape încât să preferi să dai bani să te electrozeze cineva decât să-ţi mişti fundul? Oribil.

Programul pe care vi-l propun eu NU se adresează:

- celor lipsiţi de consecvenţă sau care sunt rapid descurajaţi,

- celor care susţin că femeile sunt fragile şi nu trebuie să se forţeze,

- celor care sunt speriaţi de puţină durere fizică,

- celor pe care provocările îi fac să se ascundă sub pat şi care sunt plini de prejudecăţi idioate vizavi de mişcare.

Vorbesc direct cu tine dacă:

- te uiţi în oglindă dezbrăcată şi te enervezi,

- ţi-ai supravegheat regimul alimentar şi ai slăbit dar eşti moale şi îţi flutură diverse componente,

- consideri că la ''vârsta ta'' nu mai poţi să arăţi cum vrei - stai aşa să îţi demonstrez eu că te înşeli!,

- vrei muşchi definiţi şi carne tare pe oasele proprii,

- vrei să înveţi cum să lucrezi corect la sală, nu să te mai joci pe acolo,

- eşti gata să te aduni cu spatula de pe jos după fiecare antrenament fără să te lamentezi ca o cocuţă,

- nu ai de gând să renunţi. Dacă renunţi, nu eşti capabilă să duci ceva la bun sfârşit şi îţi găseşti tot timpul scuze jenante, du-te la oglindă şi uită-te foarte urât la tine din partea mea. Get your shit together şi treci la treabă, schimbă-ţi corpul după cum vrei tu şi termină cu frustrările! Nimic nu mă enervează mai rău în lumea asta decât să aud : ''nu puooot!'' zis pe un ton plângăreţ-mâţâietor (de către vreo posesoare de ovare care nici nu încearcă - poate asta sensibilizează vreun mascul, pe mine - nicio şansă!) care mă transformă în Hulk. I beat people up, make no mistake about it!

Uneori mă bate gândul să găsesc pe cineva din care să fac exemplu de before and after, să antrenez pe cineva până se dezmembrează fizic şi psihic şi punem după aia bucăţile la loc cum trebuie, să rezulte un individ curăţat de angoase şi frustrări, mulţumit de ce a obţinut, cu încrederea în sine through the roof.

Este un proces îndelungat şi greu, dureros şi uneori frustrant, mai ales pentru cine s-a bălăcit în sedentarism până acuma. Sunt multe aspecte pe care credeţi că le ştiţi, dar le cunoaşteţi greşit, multe păreri ale unor neavizaţi pe care trebuie să le faceţi tabula rasa şi să nu vă speriaţi ca nişte demoazele de secol 18 de orice e nou şi dificil.

M-am gândit aşa: unele dintre voi au abonamente la sală. O să vă învăţ cum să lucraţi la sală ca să profitaţi la maximum de aparatele de acolo. Dacă nu aveţi aparatele respective la sală, schimbaţi sala sau modificăm un pic antrenamentul. O să fie greu pentru că nu sunt cu voi să stau cu biciul la fundul vostru neantrenat şi sunt conştientă că unora va trebui să le dau soluţii personalizate. Exact asta am de gând să fac.

Pentru cele care nu merg la sală, recomandăm alt tip de antrenament, cât se poate de eficient. Va trebui să învăţaţi teoria, să ştiţi cum funcţionează grupele musculare, cum se combină.

Nu recomand aici nimic din ce nu am făcut întâi eu. Nimic din ce o să vă învăţ nu este imposibil dar poate fi periculos dacă nu acordaţi atenţie maximă execuţiei corecte a mişcării.

În mod surprinzător şi contrar opiniei generale, eu nu sunt adepta exerciţiului aerobic. Nu spun, Doamne-fereşte, că aş fi împotrivă, doar că antrenamentul anaerob funcţionează, din experienţa mea, mai bine şi mai rapid şi durează mai puţin antrenamentul cu totul. Eu recomand exerciţiul cardio (aerobic) adică alergat, bicicletă etc ca o completare, pentru cine vrea să ardă calorii în plus. Eu am slăbit urmând principiile pe care le-aţi citit în celelalte postări ale mele pe tema asta şi lucrând muşchii.

Am mai auzit o tâmpenie zilele astea: ''nu vreau să lucrez muşchii'', zicea afectată o pisi, ''că mă fac cât culturiştii şi nu arată bine.'' Zi zău! Asta este o temere neîntemeiată. Ca să ajungi cât body-builderii de performanţă trebuie ani de muncă, lucru cu greutăţi mari şi suplimente (ahem!) dintre cele mai diverse, plus timp mult petrecut la sală. NU există pericolul să arătaţi ca nişte culturişti, chill!  (deşi pe mine nu m-ar deranja să fiu mult mai musculoasă...eh...)

Începem cu demolarea unor mituri şi cu câteva reguli simple pe care le veţi aplica până vă intră în reflex:

1. Nu se fac pătrăţele pe abdomen cu ''abdomene''. Muşchii abdominali sunt greu de antrenat pentru că sunt folosiţi în permanenţă. Cât despre abdomene, ar fi bine să învăţaţi să le faceţi cum trebuie, nu să vă trageţi de gât cu bărbia în piept şi să vă trântiţi înapoi. O să vă arăt.

2. Mâncaţi cu o oră înainte de antrenament ceva uşor (proteină şi o banană, de exemplu). NU se mănâncă în timpul antrenamentului.

3. Niciodată nu se sare peste încălzire. Niciodată!!

4. Voi specifica la fiecare exerciţiu dacă nu este indicat persoanelor cu anumite afecţiuni. Pay attention to that!!

5. Puţin este tot mai bine decât nimic. Adică prefer să faci jumătate de antrenament decât să nu faci deloc dacă eşti mult prea obosită sau chiar nu te simţi în formă într-o zi. (ai grijă, asta e o excepţie, nu una-două te opreşti la jumate!)

6. Febra musculară trece mai uşor dacă te mişti. Nu tragi la sală pe fondul febrei, dar rutina de încălzire, de exemplu, te poate ajuta să îţi revii.

7. Dacă spun că un exerciţiu se face cu o persoană care să te asiste, aşa se face! Fără acte de vitejie că n-am timp să te hrănesc cu linguriţa cât eşti în ghips!

8. Dacă faci sport şi după aia mănânci ca disperata, te îngraşi de nu te vezi. De aici vine cretinismul ăla care mă exasperează că sportul îngraşă pentru că nu ştiu ce dudă a constatat ea că dacă face sport îi creşte pofta de mâncare şi nu se stăpâneşte, deci sportul îngraşă! NU!! Bagă proteine, mănâncă aşa cum îţi recomand aici, numără caloriile! Da, la început organismul se sperie de consumul mare şi o să ai o perioadă mai fomistă, asta e, se obişnuieşte metabolismul şi trece!! De ce crezi că sportivii de performanţă au un regim atât de strict? Păi la cât sport fac, ar trebui să stea doar cu şaorma-n dinţi, nu? Nu. Sportul nu slăbeşte neapărat, el tonifiază, creşte muşchiul în defavoarea slăninei. Înţelegeţi, vă rog, odată, asta! Calories in, calories out.

9. Dacă în timpul unui exerciţiu executat corect simţi vreo durere înfiorătoare, îţi pocneşte coloana, îţi sare un ochi pe jos, te opreşti. Mai sunt şi cei care fac exces de zel - nici aşa nu e bine.

10. Bea apă. Multă apă, mai ales în timpul antrenamentului şi după! Neapărat. Şi va trebui să înveţi să-ţi controlezi repiraţia ca să nu leşini naibii pe acolo.

Trebuie să înţelegi că dacă până acum ai fost sedentară sau te-ai antrenat şi tu cum ai ştiut, să începi să faci lucrurile corect şi serios reprezintă o mare schimbare, mai ales la nivelul metabolismului. O să vezi pe parcurs. La nivel mental, trebuie să scapi urgent de orice fel de blocaje de tipul : ''nu pot'', ''nu-mi iese'', ''e greu şi nu reuşesc'', ''am mai încercat şi a durut, deci nu e bine'' etc altfel nu o să ai rezultate.

Încă ceva: să nu cumva să aud că nu ai timp. Fă-ţi! Taie din timpul de uitat la prostii pe internet, de stat la terase şi băgat calorii goale, de zăcut aiurea. Seara, noaptea, dimineaţa, când vrei tu. Ai avut timp să citeşti postarea asta şi probabil o lălăi de vreo oră pe net? Eu zic că ai timp. No excuses. 

P.S. Mulţumesc mult, Iguanitza, pentru surpriza pe care mi-ai făcut-o ieri. :)

Vama Veche?! Niciodată.

Anul acesta am ajuns la mare pentru o săptămână după secole în care nu am mai văzut picior de val sau nisip. Am stat la un hotel superb şi luxos din Venus, cu plajă privată, camere minunate şi mâncare excepţională. Conjunctura a făcut să pot sta la respectivul hotel şi pe această cale ţin să mulţumesc conjuncturii pentru că îmi place luxul şi nu am de gând să fiu ipocrită cu acest aspect. 

Asta e fun, asta am văzut pe plajă, nu gunoaie şi beţivi.

Ziua mă prăjeam 5 ore la soare, după care dacă se întâmpla să constat că nu sunt în flăcări, mai stăteam puţin până mă lua vântul sau se înnopta, după caz. Ulterior îmi mişcam fizicul graţios până la duş unde sfârâiam până mi se răcea pielea. Aaaaoleu, ţipă toate fanele FPS 800000, moarte şi nenorocire!! Dacă mai povestesc şi că am stat topless că nu-mi place bronzul cu bretele şi cupe de sutien, deja cred că o să am câteva leşinuri pe conştiinţă. Chill, mamasitas. Nu mă ard şi nu mă cojesc pentru că dispun genetic de un şoric gros şi sănătos de nu intra nici acul în el când m-am dus să-mi pun cercel în buric. (''Da, dar soarele o să te omoare, o să vezi tu mai încolo când o să fii o stafidă cu piele de muşama.'' Dap, ok.) M-am dat cu ulei de plajă cu FPS 10 şi pe faţă eram tencuită bine. Şi da, nu păţeşti nimic. Eu am şi noroc de piele care se înnegreşte instantaneu. In your face!! Mă rog, să-mi amintiţi să mă laud un pic mai încolo, că nu despre asta voiam să scriu de fapt dar egocentrismul feroce mă mână ca păstorul capra către prezentarea minunăţiei propriei persoane care a trăit albă ca brânza vreo 10 ani şi acum e o Goată (ceva între goat şi goth) exotică şi aurie. Please leave compliments in comment section below.

Şi cum stăteam în circuit hotel - plajă - plajă - plajă - hotel, nici nu dădusem cu nasul de altceva prin zonă...Dar mi-am amintit eu o traumă din adolescenţă şi am zis că dacă tot mă simt aşa de bine ar fi cazul să o repet. Ce credeţi că am făcut? Am trecut prin Vamă, doamnelor şi domnilor. Am fost prin Vama Veche, de unde am tulit-o rapid cu poalele rochiei în mâini şi o expresie de ''what the fucking fuck on a fuck stick?'' pe faţă.

Odată maşina parcată în Vamă, scot nasul din dotare din habitaclu şi mă izbeşte o putoare de gunoi putrezit de la vreo 3 maxi-tomberoane care refulau pe marginea străzii. Oki doki.

Pe ''trotuar'', adică asfaltul găunos dintre hârtoapele de pe carosabil şi plajă, sticle sparte sau întregi, prezervative în diverse stări de agregare, flegme, căcat (la propriu, căcat, nu ştiu al cui), pungi, hârtii, şaorme scăpate pe jos sau vomitate şi nişte unii care voiau să-ţi vândă ceva, nu ştiu ce că erau dubioşi şi nu am stat să ascult.

Vis-a-vis, nişte janghine oribile de ''terase'' împuţite (adică puţeau a transpiraţie acră, bere stătută şi alte arome de gen), haotice şi cu sistem de sunet setat pe distorsiuni date la maximum, urlau una lângă cealaltă fiecare altceva. În altă locantă, o fufă afonă răcnea cu o chitară în tentacule ceva de Mihai Mărgineanu şi mă întrebam de ce nu o bate nimeni.

La fiecare terasă câte un grup care nu mai văzuse şampon de ceva vreme se bâţâia aiuristic cu berea ieftină în mână, râdea urlat şi încerca să comunice prin semne. Alţii ţopăiau pe carosabil, adică prin nişte gropane cu noroi în ele (de unde dracu' noroi, nu ştiu, că nu plouase deloc).

Într-un magazin nişte băieţi ştergeau cu cârpa de praf pungile de chipsuri.

Deasupra teraselor, cazare cu chiloţii atârnaţi la uscat şi un distrus adormit pe jos. Panorama, dacă nu te uitai spre mare, era de groază. Clădiri construite haotic alternate cu terenuri virane mustind de gunoi şi câini, asezonate cu oameni beţi rangă, extrem de zgomotoşi.

Trece la un moment dat un grup şi unul zbiera ca un cretinopat: asta e aventură!! Suntem în vacanţă, aventurăăăă! ...Şi mi-a fost milă de el. Asta era aventura?...câteva zile într-o staţiune murdară şi cacofonică, ultra-aglomerată? Săracul de el...

Înţeleg că Vama e un simbol al unei generaţii. Dar distruşii care vomită la colţul clădirilor acolo zilele astea nu au treabă cu respectiva generaţie. Când era simbol, Vama nu era aşa. Vama lui Pittiş nu era plină de idioţi, era un loc boem. S-a dus dracului boema, s-a umplut de cocalari, hausări şi clabări şi adolescenţi întârziaţi mintal care nu cunosc utilitatea coşurilor de gunoi şi consideră boschetăria la mare cu 15 oameni în cameră aventură.

Am petrecut o seară în Vamă şi m-am întors alergând la hotel, să miroasă frumos, să fie curat şi linişte, să nu calc în căcat pe jos şi să nu îmi ceară nimeni bani de bere cu privirea şi limba împleticite.

La 17 ani am fost prima oară în Vamă, de 1 Mai. Nasol şi atunci, nasol şi acum. Ok, m-am lecuit. Nu e vorba de vârstă, deci. Nici ca adolescentă nu am înţeles de ce se duce lumea în turmă acolo, de ce trebuie musai să bea până borăsc, de ce toaleta e pe bani, la juma de kilometru de orice şi pute. De ce dracului să mă canonesc cu cortul la mare când pot sta ca omul într-o casă cu pereţi şi tavan, cu toaletă si apă caldă?! De ce mi-ar plăcea să merg cu o ''gaşcă'' (fac icter numai când aud de conceptul ăsta) înghesuită la ieftin, în Vamă? Dacă nu am bani de ce îmi place, stau naibii acasă şi gata. Nu e nicio problemă.

Cât despre aventură...unii trebuie să afle ce înseamnă.

Ce păcat că a murit Vama de demult. Cadavrele se îngroapă cu respect, nu se năpădesc ca muştele.