Cum să ai fotografii bune la nuntă - ce nu ţi-a mai spus nimeni până acum

sursa

E sezon de nunţi. Adică se dă năvală la pirostrii de parcă s-ar termina mâine. Foarte bine, felicitări. Se plânge din ce în ce mai multă lume de calitatea proastă a fotografiilor de la nuntă, consideră că au aruncat banii pe fereastră. Haideţi să vă explic eu ceva ce nu vă zice nimeni de obicei când e cazul şi după eveniment plângeţi de vă sare cămeşa de pe spate că nu aveţi amintirea de pus în ramă aşa cum o vreţi. 

Asta cu fotografia de nuntă e treabă complicată şi depinde de doi factori: subiectul (adică mirii şi în special mireasa) şi fotograful. Să o luăm pe rând:

1. Fotograful

Aşa cum povestea Iguanitza aici, nu vă mai alegeţi fotograful de nuntă de pe diverse profile dubioase. Fotografii au prins prostul obicei de a posta pe site-ul personal sau pe aiurea selecţii de la mai multe nunţi ca să pice în freză de admiraţie viitoarele neveste. Adică, ce a făcut omul? A luat 4 - 5 cadre de la vreo 10 nunţi şi le-a prelucrat de le-a luat naiba ca să arate impresionant, după care te-a păcălit cu ele. Tu o să primeşti 2000 de cadre şi, dacă ai noroc, o să-ţi prelucreze 3 poze mai frumos. O să te dai cu capul de pereţi ulterior, dar, dacă te ia valul şi nu gândeşti la rece, aşa meriţi. Cere fotografului să îţi arate o nuntă întreagă sau mai multe, pe un laptop, la el acasă, la tine acasă, unde vrei. Dacă te impresionează fotografiile, nu leşina de admiraţie sperând că ale tale vor fi la fel dacă nunta pe care ţi-o arată a avut loc într-o locaţie cu ştaif şi tu vrei să arate aşa în spatele blocului. Nu o să arate. Nu fi isterică, fii realistă. 

Vino tu, mireaso care eşti, la întâlnire cu fotograful, chiar dacă vine şi ginerică al tău! Nu mai pot cu miresele care se strâmbă că nu le plac pozele finale dar nu şi-au mişcat fesierii până la o discuţie cu fotograful. Mişcă-te, pronunţă-te, întreabă. Ori îţi pasă, ori nu. Dacă nu, să n-aud comentarii ulterioare.

Cere fotografului o şedinţă foto de probă la care NU veni ca boala, nespălată pe cap, în şlapi şi nemachiată (am văzut cu ochii mei cazuri, nu glumesc). Stabileşte ca şedinţa foto să aibă loc în ziua în care faci proba de machiaj şi de coafor, să vezi cum vor arăta pozele finale. Ascultă indicaţiile fotografului şi nu te strâmba, nu da ochii peste cap şi lasă fiţele. Cum ies pozele la şedinţa de probă, aşa vor ieşi la nuntă. Ca să nu aveţi discuţii ulterioare. 

NU alege pentru nuntă un fotograf care are în portofoliu doar peisagistică, fashion sau arhitectură. Fotografia de eveniment este cu totul altă mâncare de peşte şi este complicată, cere altă tehnică şi alt exerciţiu. Poate fi un portretist genial, de exemplu, dar să nu facă faţă presiunii unui eveniment, să nu ştie cum decurge nunta şi ce urmează să se întâmple, etc. 

Întreabă fotograful ce presupune prelucrarea pozelor. Ar trebui să-ţi spună că presupune corecturi de cadrare, corectarea balansului de alb şi a expunerii şi eventual o editare mai atentă a cadrelor de la şedinţa foto. Dacă vrei adăugate în poze luni, planete, castele şi răpirea din Serai eşti kitschoasă şi postul ăsta nu are legătură cu tine, du-te şi încordează botul în oglindă cu aifonul. 

 Dacă fotograful doreşte să încheiaţi un contract, fă bine şi citeşte-l ca lumea, nu sări paragrafele. Întreabă când sunt gata fotografiile şi asigură-te că ai înţeles exact ce servicii oferă fotograful. Mulţi fotografi vor fi dispuşi să negocieze preţul, dar nu te bucura prea mult de asta pentru că înseamnă că de undeva trebuie să scadă din servicii. Mai bine nu te zgârci inutil, că nu rămâi după nuntă nici cu crăpelniţa, nici cu florile, nici cu mărturiile sau mai ştiu eu ce aiureli, ci cu fotografiile. Pe astea va trebui să le arăţi copiilor, nepoţilor şi altor rubedenii. Poate nu realizezi acum cât de importante sunt, dar când o să primeşti nişte gunoaie de poze mai proaste decât ale invitaţilor făcute cu tableta sau cu compacta, o să te prinzi cam ce ai pierdut. Dar va fi prea târziu. Hai să evităm momentul ăla cu graţie, ce zici?

Întrebare: Cum recunosc un fotograf prost? Nu sunt specialistă, cum ştiu că e de porc?

Răspuns: Poţi afla dacă e de porc, mediu-porc sau mare-porc, după caz, urmând indiciile de mai jos. În primul rând, când îţi arată evenimentul complet, că aşa discutarăm, nu doar o selecţie dă pă interneţi, fii atentă şi dacă observi următoarele, caută alt fotograf:

- multe poze sunt neclare, mişcate sau cu ochii închişi, mai ales e dezastru la pozele de la dansul mirilor;

- subiecţilor li se termină picioarele la glezne, au diverse părţi de corp ciuntite;

- găseşti în prea multe cadre jumătăţi de oameni pe verticală sau prea mult spaţiu liber deasupra capetelor, ca regulă (nu e capabil să cadreze);

- subiectul e mai tot timpul fix pi şientru şi linia orizontului e într-o rână, adică nunta e în pantă, cum ar veni (habar n-are să cadreze, din nou şi nici nu se osteneşte să îndrepte perspectiva);

- feţele / pielea personajelor din poze sunt când galbene a icter, când roşii a infarct, când verzi, albastre sau albe ca creta (nu ştie să facă balansul de alb, dacă nu vrei să ai pielea ca în Avatar, lasă-l);

- în biserică mirii sunt luminaţi puternic şi în spate e beznă (adică dă cu bliţul în faţă, adică pa);

- unele poze sunt prelucrate foarte agresiv, culorile nenaturale, tras de contururi, ochi coloraţi etc (nu e în stare să pozeze, în schimb a învăţat trucuri de Photoshop de clasa a 2a);

- ce e alb îţi scoate ochii, ce e negru e ca talpa iadului, nu are niciun detaliu (nu ştie ce e ăla contrast);

- foarte multe imagini au purici, adică zgomot, adică ăla nu e în stare sau are aparatură de rahat.

Dacă subiectul e clar şi în spate neclar, E DE BINE. Îi zice adâncime de câmp, sau DOF, depth of field.

De asemenea, dacă la şedinţa foto de probă îl vezi pe fotograf că foloseşte bliţul orientat în sus în timp ce sunteţi în aer liber şi deasupra e doar cerul, mai bine lăsaţi. Are el o idee, dar nu stăpâneşte bine nişte principii de bază. 

Apropo, există câţiva fotografi celebri care au firme unde lucrează pentru ei nişte amatori. Dacă angajaţi firma respectivă, aveţi grijă să scrie clar în contract cine va fi la nunta voastră, să nu vă treziţi cu cine ştie ce începător speriat.

2. Mireasa (că mire care să facă scandal la poze nu am întâlnit încă)

Fată dragă, hooo! Lasă tragedia greacă (istericalele de braidzilă) şi citeşte aici ce trebuie să faci să îţi iasă pozele giugiuc la măreaţa nuntă. 

Zi-i fotografului exact ce vrei. Vino cu exemple realiste, nu cu poze de pe Coasta de Azur când nunta ta e la Dolhasca. Când ceva nu îţi place, pronunţă-te în mod coerent, adică spune ce nu e pe gustul tău şi ce ai vrea să iasă la final. 

Aşa nu: Nu ştiu, nu-mi place dar nu ştiu ce, aş vrea mai nu ştiu cum, eu sunt mai aşa, mai...-- Tu înţelegi? Nu? Nici fotograful. Use. Language. Properly.

Aşa da: Aş vrea să facem o şedinţă foto mai specială, pe un buldozer în flăcări cu 5 stripări îmbrăcaţi în pompieri care îl bat pe mire cu o rangă. -- Perfect. Asta facem. Aduci buldozer, hăndrălăi şi rangă şi fotograful se ocupă de restul. 

În ziua nunţii, lasă-l dracului de telefon că ţi-l bag în...geantă cu mâna mea. La şedinţa foto aminteşte-ţi te rog că e ziua nunţii TALE, nu te interesează că pe soacră o bat pantofii, că unchiu' Gogu a venit beat şi tocmai a făcut o comoţie, că a uitat cofetarul să pună un moţ pe tort, dă-l dracu' de moţ!! Fii cât se poate de zen şi simte-te bine. Dacă nu te simţi tu bine, de ce mai faci tot tămbălăul ăsta de nuntă? Din masochism? Te chinui eu dacă vrei, şi te costă şi mai puţin. 

Fii relaxată pentru că, surpriză! Starea de spirit se vede în poze! Am văzut mireasă căreia i-a puţit absolut tot, de la machiaj până la mire şi a ieşit oribil în poze. Crispată şi nevrotică, lângă un mire terorizat, a ieşit şedinţa foto la mare artă, de zici că individa avea un topor în mână, nu un buchet şi mirele stătea să plângă. Nu te certa cu lumea, nu face un capăt de ţară din faptul că nu ştiu ce fleac nu e exact cum ai plănuit tu, nu contează, treci peste, lasă crizele. Fii calmă şi zâmbitoare, concentrează-te pe ce ai tu de făcut ca să fii fericită şi nu ca să mulţumeşti pe toată lumea. Lasă-i pe toţi în boii lor, că n-or crăpa dacă nu le porţi tu de grijă o zi.

La cununia civilă, uită-te în faţă! Nu te tot întoarce să verifici tu dacă vine toată lumea ca să nu obţii o colecţie de poze cu propria ceafă. Şi dacă nu vine nu ştiu cine, ce? Nu te mai măriţi?!

Dacă vrei poze la pregătiri şi nu ai bani de cameră de hotel elegantă unde să faci asta, fă curat în casă!! Fă ordine! Asigură-te că nu umblă nimeni în chiloţi şi cu monturile revărsate prin zonă, pune domnişoarele de onoare şi în general, pe toată lumea, SĂ SE ÎNCALŢE!!! Nimic nu e mai de neam prost şi mahala împuţită decât să pui invitaţii apretaţi şi înduminecaţi să lase pantofii la intrare!! Ce mama dracului, e mocirlă afară?! Dă-l în paştele cailor de covor, o dată te măriţi (mă rog), hai să nu avem ciorapi transpiraţi în poze!

Machiază-te ca lumea, adică mai pronunţat. Fă-ţi manichiura şi pedichiura că nu arată bine copitele şi cuticula de un metru. 

Anunţă-l din timp pe fotograf care este programul nunţii, ce şi unde se întâmplă. Fă asta din timp, nu în ziua nunţii. Dă-i adresele clare unde trebuie să fie prezent şi la ce oră, ia-ţi marjă de un sfert de oră. 

Acordă cel puţin o oră şi jumătate pentru şedinţa foto. NU veni la şedinţa foto cu 45845983 de persoane. Vino cel mult cu naşii. Şi gata. Restul nu mor în chinuri dacă se duc la restaurant şi se aşează la mese fără să îi ţii tu de mânuţă. Your wedding, remember? 

Plozii, copiii mici NU au ce căuta la şedinţa foto. Dacă există părinţi prost inspiraţi, ca să nu folosesc un termen mai dur şi o bâtă, care consideră că un copil mic are ce căuta în zgomot, balamuc, fum de ţigară, hărmălaie şi ore nedormite chinuit pe un scaun la nuntă, spune-le să se abţină de la a-l târî la şedinţa foto unde o să îţi strice ţie pozele cu urlete, caca, pipi, foame, băgat peste aparatură, fotograf care se împiedică de el, intrat în cadru, ochii la el în loc de obiectiv. Treaba ta altfel.

Vorbeşte anterior nunţii cu rudele inoportune şi prietenii entuziaşti să nu se bage cu telefoanele şi compactele lor în faţa fotografului în biserică şi, în general, să se abţină de la a da ei indicaţii preţioase despre cum trebuie făcute fotografiile. Eşti de meserie? Nu, taci din gură! Dacă da, tot taci din gură şi nu te băga peste colegi că e de porc.

Dacă vrei poze cu nu ştiu care rudă obscură care stă coţopenită la masă cu capul în farfurie toată noaptea, vino la fotograf şi ia-l, du-l până la subiect şi spune-i să pozeze. Nu are de unde să ştie omul cine e tuşica Calomfira de la Puchenii Mari. 

Pune fotograful la o masă în aceeaşi incintă cu nunta, nu pe terasă la mama dracu', nu într-o cameră separată. Vrei sau nu să surprindă momentele importante? Nu îl aşeza fix cu capul în boxe că atunci eşti tu de porc şi nu se ştie când se enervează şi nu mai face treaba cum trebuie. Dacă te fură cineva, vino şi ia-l pe fotograf sau trimite pe cineva să îl ia, dacă vrei amintirea momentului. 

Nu îi spune fotografului să te ''slăbească'' în poze, că tu eşti aşa, mai grasă. Citeşte postarea asta şi asta şi dă jos gonfleul de osânză până la marele eveniment. O să ai timp pentru că fotograful îl găseşti cam cu un an, şase luni înainte, nu? However, dacă ai vreo bubă, aluniţă, defect, pată, ciumă pe care ai vrea să ţi le camufleze în fotografii, spune-i cu curaj, ca la doctor. E ok, nu te judecă nimeni.

Tot ce am scris aici am făcut-o la modul cel mai serios, bazat pe experienţele avute în domeniu ani la rând. Am cunoscut mai multe mirese decât ai să vezi tu vreodată şi m-am lovit de genuri de oameni care m-au făcut să cred în dimensiunile colosale ale grădinii lui Dumnezeu. Este în interesul tău să bagi bine la materia cenuşie ce am scris aici, pentru că îţi prezint lucrurile direct şi fără vrăjeli ieftine. Vrei fotografii de care să te bucuri tot restul vieţii tale? Ţi-am explicat cum, chiar dacă mi-ar fi fost mult mai simplu doar să fac reclamă fotografului cu care lucrez eu. Dar, aşa sunt eu, suflet nobil şi degrabă ajutător de mirese confuze. You're welcome!

Later edit: Mulţumesc mult fotografilor profesionişti de pe forumul ComputerGames  pentru feedback şi includ şi precizările lor.

nenis : Superb punctat... As mai aduga un sfat, doua pt insuratei (in afara de uitatul inspre usa la cununie si riscul de a avea poze ale garbitei ) . Nu va bagati degetele in nas din 3 in 3 minute, si nu va aranjati tinuta din 5-in 5min. Nu tineti servetele in mana ,cu care sa va stergeti sudoarea de pe frunte. Nu admirati prosternati icoanele pictate pe cupola pt ca nu sunteti in excursie/pelerinaj . Desi suna aiurea incercati sa va miscati cat mai putin si cat mai lent (in biserica). Adicatelea nici sa fiti impaiati ca si cum ati avea un par in anus dar nici relaxare si naturalete maxima. Cine a zis ca aveti un facies atragator cand sunteti autentici si zambiti cu gura de jur-imprejur de vi se vad si lucrarile dentare?. In fine frumos articol si daca mai are cineva ceva de adaugat sa o faca ca mi se pare foarte interesanta si utila problematica

"Stop Complaining" Fitness 3: Troubleshooting

Mă gândeam să scriu o listă cu cele mai frecvente probleme şi "defecţiuni" întâlnite în încercarea disperată de a avea un stil de viaţă sănătos şi de a slăbi. Scriu ce aud eu cel mai des de la cei din jur şi scriu şi despre obstacolele pe care le-am întâmpinat eu la început, sper să vă folosească. 

Problema: Eu nu pot să slăbesc, e de la glande.

  

Soluţia: Da, am auzit-o de m-am plictisit. Fiecare persoană care ţopăie din dietă în dietă şi se prăbuşeşte psihic dacă în 2 săptămâni nu a primit oferte de pozat la Victoria's Secret zice chestia asta, după care se străduieşte să-mi argumenteze cum tipul de corp e de vină, clima, hormonii din mâncare, etc. Nu, de fapt eşti obişnuită să renunţi repede la orice reprezintă un efort mai serios de voinţă. E mai uşor să pretinzi că eşti un caz unic în lume care nu slăbeşte, eventual o să încerci să te convingi că mănânci puţin. Nu te mai lamenta. I don't buy your theories, honestly, neither do you.

Ca idee, crescând cu cazuri reale de afecţiuni hormonale în jur, le recunosc de la o poştă şi te anunţ că se tratează şi se vindecă. Şi dacă insişti, pot recomanda medici excepţionali de la Institutul Parhon. Cut the crap. Nu, serios, taie-l şi mănâncă-l, crapul e sănătos.

Problema: Mama/ Iubitul/ Bunica /Pisica mă îndoapă ca pe purcel, de aia nu reuşesc să slăbesc de 176 de ani de regim şi ciorbă de varză 

Soluţia: Se rezolvă mai uşor în favoarea ta dacă închizi gura şi opreşti mâna care duce sarmaua spre mestecătoare. Încearcă să spui nu, mulţumesc. Ai de-a face cu oameni care te iubesc, şi nu te hrănesc cu ură în speranţa că într-o zi o să îşi frece palmele de bucurie când ieşi pe stradă în mumu şi papuci scâlciaţi că nimic altceva nu te mai încape, nu? Aşează-i la o discuţie şi încearcă să le explici de ce vrei să schimbi macazul caloric. Nu se poate? Nicio problemă. Spune mulţumesc şi ridică-te de la masă. Se supără? Eh, o să le treacă. E mai bine să te superi tu?

Problema: Toţi din familia mea sunt mai plinuţi de-aia nu slăbesc, nu pentru că mă plâng de siluetă la coadă la patiserie.

Soluţia: Aşa şi?! Your point is?  Toţi din familia mea au unghii fragile, mie îmi cresc ca ghearele de pisică, în straturi, până mă împiedic în ele dacă nu le ascut pe mobilă. Ce relevanţă are? Iarăşi, cut the crap şi stabileşte un exemplu pozitiv dacă asta îţi doreşti într-adevăr, sau nu mai folosi asta ca scuză că e penibil. Toţi ne găsim scuze să ratăm, să nu obţinem ce vrem şi să ne bălăcim în frustrări. Jap-jap.

Problema: Când ies în oraş cu iubitul sau cu amicii îmi ia Dumnezeu minţile şi mă îndop până îmi îndes ultima forneată cu başchetul pe gât sau ies să mă rup în haute cuisine şi rad 2 kile de mousse au chocolat că sunt o doamnă. La film stau cu capul în mega giga găleata de floricele şi ies şi după nacioşi cu moloz din ăla de brânză sau salsa pe care-i spăl din gâtlej cu 2 litri de cola daiăt.

Soluţia: Învaţă să socializezi ca un om, nu ca un animal spumegător de foame. Nu poţi sta de vorbă cu cineva fără să te sprijini de un starbax de 600 de calorii de frişcă şi zahăr?! Lasă ce e trendy flendy şi focalizează-te pe scopul tău de a arăta cum îţi doreşti. Nu există alte activităţi de făcut care să NU implice rumegatul? Lasă masa să fie un pretext de întâlnire, nu scopul în sine al întrevederii. Schimbă punctul de focus de pe păpiţă pe oamenii cu care te vezi. Şi în general, nu face din mâncare un scop. Este un instrument, un combustibil, plăcut, e adevărat, dar nu centrul vieţii tale. Când am fost la o recepţie simandicoasă şi s-a năpustit un grup la bufetul suedez mi s-a făcut părul măciucă. Really, people? Pune mâna pe o telemea cu roşii si nişte ouă fierte şi scoate un om la picnic în parc sau la pădure. There, an idea. Şi la film, uită-te la film. Atât. Nu poţi sta 2 ore pe un scaun dacă nu te umfli de sare ?

Problema: Da' mi-e foaaaaaameee!!

Soluţia: Pasul 1 : Sigur, sigur ţi-e foame? Nu cumva ţi-e doar sete? Sau de fapt ţi-e dăcât poftă? Află aşa: ai mânca ceva anume din frigider sau ai mânca şi mâncarea pisicii din conservă dacă altceva nu ar fi? 

Pasul 2 : te-ai lungit pe jos de foame. Nu e bine. Du-te tu frumos la postarea asta şi vezi ce nu faci bine. Dacă era doar poftă, lăsaţi. Ne mai şi abţinem, că aşa se subţiază burtoaca. Si nu manca de plictiseala. Daca te plictisesti si singura activitate interesanta e mancatul, ceva e foarte in neregula in viata ta.

Problema: Nu pot să mă abţiiin, imi plaaaaaace. (what's wrong with you?!)

Soluţia: Nu poţi ? Eu pot. Am o stea în frunte? Nu. Tu ai o părere proastă despre tine de fapt. "Nu pot" este indicatorul renunţării şi al lipsei totale de încredere în sine. De ce? Asta tu trebuie să afli. Dacă ai răspuns cu nu ştiu, ieşi afară că mă enervezi. Eu mă abţin de la cartofi, păcatul meu cel mai mare, şi uite-mă-s nesucombată şi mişunătoare. Ia să vedem, accepţi că sunt mai bună ca tine sau te ambiţionezi să obţii ce vrei?

Problema: Mâncarea mă bucură de dau din coadă.

Soluţia: Sexul e mult, mult mai eficient la partea cu bucuria. Sau o carte. Da, citeşte o carte. Sau cumpără cosmetice până nu mai ai bani de mâncare. La mine a funcţionat.

Problema: Lasă că nu se pune.

Soluţia: Ieşi din nou că mă enervezi. Cum să nu se pună porcăria pe care ai băgat-o în sistem? Drop the denial. Sau negarea se va vedea pe fund şi burţi. Ce mănânci în privat porţi în public.

Eşti singura persoană responsabilă pentru regimul tău de viaţă. Nu îţi asigura eşecul dând continuu vina pe alţii sau găsind pretexte jenante. Ia-te de urechi şi ridică-te din nemulţumiri şi angoase şi dă-i înainte cu ce ţi-ai propus. Să obţii scopul pe care îl ai în minte te face să pluteşti de fericire. Dacă nu te descurci nici măcar cu singura variabilă asupra căreia ai controlul, propria persoană, atunci...trage tu concluziile. Eu zic că te descurci dacă ieşi din cercul vicios al renunţării şi indulgenţei prost înţelese. So, STOP COMPLAINING.

"Stop Complaining" Fitness 2: Ce şi cum mâncăm

Principiul de bază al slăbitului este simplu : calories in , calories out. Dacă creezi suficient timp un deficit caloric, o să slăbeşti. Ce înseamnă asta şi cum calculezi?

Pasul 1: Caloriile necesare pentru o zi se calculează aşa: 24 calorii / kg corp dacă nu faci cine ştie ce efort fizic şi 30 calorii / kg corp în cazul în care te antrenezi. Scade din numărul obţinut din acest calcul 300 - 400 calorii pe zi şi creezi deficitul de care ai nevoie să începi să slăbeşti. Greutatea corectă o afli dimineaţa pe stomacul gol , îmbrăcată doar în lenjerie.

Un kilogram de grăsime umană are cam 8000 de calorii. Dacă deficitul creat este de 8000 calorii, care crezi că va fi rezultatul? :)

Pentru un calcul uşor şi statistici săptămânale, recomand aplicaţia gratuită pentru Android FitnessPal. O găsiţi în Google Play şi pe http://www.myfitnesspal.com/. O să vă spună ce deficit caloric săptămânal aveţi şi găsiţi caloriile pentru o grămadă de alimente.

Alt site excelent pentru a afla caloriile alimentelor consumate este http://calorii.oneden.com/ . Este în limba română, deci lucrurile sunt şi mai simple. 

Pasul 2 este pasul celor 2 reguli de aur, fără scuze şi fără pretexte că nu ţine: micul dejun este obligatoriu şi cu cel puţin 4 ore înainte de culcare nu mai mănânci nimic. Nimic înseamnă nimic. Adică nici fructe, iaurturi, alune, seminţe...NIMIC. Dacă nu există încă formată obişnuinţa micului dejun, e timpul să o formezi, cu încrâncenare. Nu mă interesează că nu ţi-e foame, nu mă interesează că ai impresia că nu poţi. Stai la masă şi mestecă şi inghite. No excuses.

Seara pur şi simplu nu ai voie să ronţăi. Te usuci de foame? Fă un ceai. Bea apă. Bate un om pe stradă. Nu mânca. 

Bun, am calculat caloriile, există alimente interzise?

Există alimente pe care ai voie să le mănânci în cantităţi mici, cam o dată pe lună: cartofi, dulciuri, făinoase, junk food, fast food, maioneze, sosuri grase, carne grasă, snacksuri. Ai voie o porţie cât palma de cartofi o dată pe lună, de exemplu, ca să nu te frustreze interdicţia prea rău. Dacă mori de poftă, ai voie o înghiţitură din bomba calorică la care salivezi. Dacă ştii că nu eşti în stare să te abţii să o termini, fă un exerciţiu de voinţă. Nimic nu mă enervează mai rău decât să aud "nu mă pot abţine". Deja văd componenta animală luând locul celei umane. 

Renunţă la prăjeli, pizza, shaorma, falafel, patiserii, covrigării şi alte nenorociri. 

Atenţie la fructe! Sunt pline de zahăr şi îngraşă. Caută să vezi cam câte calorii au şi nu te repezi să balotezi tone de fructe crezând că asta e dieta! Nu pune zahăr în plus peste ele niciodată şi nici frişcă sau alte prostii.

Exclude porcăriile alea de băuturi carbogazoase, chiar şi chimicalele alea "diet". Sunt oribile, ce naiba ar putea să vă placă la prostiile alea artificiale? Nici când eram mică nu îmi plăceau. Când aud: "vai , dar sunt dependentă de cola, am băut toată viaţa" - mi se rostogolesc ochii în cap. Şi din biberon ai băut multă vreme şi ai evoluat, nu? What the hell!

Uşurel cu alcoolul - e plin de calorii goale şi face foame. N-ai ce căuta pe lângă cocktailuri cremoase şi zaharoase. Şi nici pe la Starbucks decât dacă iei cafea neagră sau cu lapte degresat şi jumate de pliculeţ de zahăr. 

Dulciurile dau dependenţă. Cu cât mănânci mai rar, cu atât va scădea nevoia. 

Ce trebuie să mănânc?

Ouă fierte tari sau omletă in jumătate de linguriţă de ulei de cocos, brânză cheddar, brânză de vaci, carne de pui rotisat sau la grătar fără piele, vită, peşte, fructe de mare, legume, guacamole ca înlocuitor de maioneză, salate fără ulei şi dressing doar de citrice sau oţet, fasole, migdale crude, lapte degresat, toate astea combinate cu multă imaginaţie. 

Fructe cu moderaţie, doar după consultarea caloriilor. Un desert bun este un măr cu scorţişoară la microunde şi o linguriţă de miere. Just like apple pie.

Atenţie la sare!! Cât mai puţină, că reţii lichid şi te umfli. Bea apă suficientă şi ceaiuri. Bea şi cafea, dar nu cu stacana şi nici cu 80 de cuburi de zahăr.

Principiul de bază: multe proteine, grăsimi cu moderaţie şi glucide asemenea pentru absorbirea corectă a proteinelor. Echilibru şi moderaţie ca stil alimentar.

Controlul porţiilor este probabil cea mai importantă componentă a unei alimentaţii echilibrate. Mănâncă puţin! Foloseşte un cântar de alimente şi calculează tot timpul cât ai mâncat până te obişnuieşti cu cantităţile şi caloriile. Puţin exerciţiu nu a omorât pe nimeni, nu durează mult şi te ajută enorm.

Mănâncă având în minte scopul de a-ţi hrăni organismul, nu doar papilele gustative şi pofta. Cooperează cu corpul tău ca să îl aduci la forma dorită, nu îl chinui aiurea şi nu îi zăpăci metabolismul. Nu te înfometa pentru că vei slăbi doar temporar. 

Eu mănânc aşa deşi nu gătesc şi nici la restaurante nu merg. Nu e greu să faci un ou fiert sau să tai o roşie cu puţină telemea, nu? La serviciu, ia mâncare de acasă, nu ceda pizzelor şi şaormelor comandate la grămadă de colegi.

 *********************************

În partea a 3a, despre tentaţii, restaurante şi sărbători.

"Stop Complaining" Fitness 1 - Intro

Tot internetul e inundat de diete prosteşti care nenorocesc echilibrul metabolic, de idei fantasmagorice pentru rezultate rapide ca să arăţi ca un top model, etc. Rahat turcesc pentru pansarea lipsei de voinţă, a comodităţii şi a credulilor care cad pe spate când aud un nume fancy schmancy de dietă căreia îi face reclamă plătită câte o pipiţă hollywoodiană. 

Şi ştiţi ce? Cut the crap, people. Aud o grămadă de tipe care jură că metoda lor e cea mai bună, cum au slăbit ele 'jde kilograme cu metoda x. Mă uit la ele, se plâng că au kile în plus dar "dieta a funcţionat, am ţinut-o de 3 ori până acum". Ce e în neregulă cu afirmaţia asta? Dacă ai ţinut-o de 3 ori înseamnă că te-ai îngrăşat din nou între perioadele de dietă. Deci nu e în regulă. O să zici că nu reuşeşti să te menţii? Că e mai greu să te menţii decât să slăbeşti? E cazul să iei gândirea de acest gen şi să tragi apa după ea la baie. 

Peste tot aud: nu pot, nu am timp, am o bătătură şi de-aia zac şi mănânc, am copii deci viaţa mea s-a sfârşit, îmi cade un picior dacă fac sport, nu mă pot abţine de la x mâncare (ce-o mai fi şi asta) şi, horror of horrors, nu pot să mănânc dimineaţa. 

Principiul meu e următorul: Stop Complaining şi fă ce trebuie cum trebuie sau taci şi pur şi simplu nu mai pretinde că încerci când de fapt cauţi scuze ca să te învârţi în continuare în acelaşi cerc vicios.

Evident, este dreptul oricui să arate şi să trăiască pe cât de nesănătos doreşte. Eu mă adresez acum celor care vor formule magice ca să ajungă să arate bine - e o prostie imensă şi dacă reuşesc să fac o singură persoană să îşi modifice modul de gândire atunci e perfect. 

Ce-ar fi dacă v-aş spune că se poate? Că oricine poate? Că scriu asta pentru că nu mai pot să îmi bat gura de pomană şi pentru că mi s-a acrit să tot aud lumea lamentându-se de siluetă şi făcând absolut orice în afară de mâncat echilibrat şi sport? 

Nu pot să cred că lumea mai crede în următoarele tâmpenii: pastile/ suplimente de slăbit (o să explic pe larg într-o postare de ce), diete minune imbecile şi complicate, înfometare şi tratamente anti-celulitice care mă fac să mă tăvălesc pe jos de râs şi să arăt cu degetul către credulele care îşi golesc portofelul pe la "criolipoliză" crezând orice prostie şi cedând la placebo cu entuziasm. E de înţeles, şi eu cumpăr slănină, o bag la congelator şi după 2 ore este muşchi calitatea I. Really, people?! Doar pentru că firmele plătesc nişte medici să inventeze o explicaţie convingătoare pentru prostiile pe care iau bani, nu înseamnă că tu nu poţi să înveţi nişte noţiuni de bază de anatomie şi funcţionarea metabolismului măcar ca să nu mai arunci banii pe fereastră. Nu pricep disperarea cu care se aruncă unii în orice porcărie cu pretenţii ştiinţifice gen "proteine din perle" fără să-şi pună nici cea mai mică întrebare, în schimb refuză să înţeleagă principii simple şi uşor de aplicat cum ar fi "calories in - calories out".

O să expun pe larg metoda mea care nu reprezintă un secret şi nu este o dietă. Dietele se termină, sunt limitate. Şi după aia?...

Am 1,68 m înălţime şi 52 kg. Am abdomenul plat, muşchii definiţi destul de bine şi port măsura 36 /S. Nu mă înfometez şi mă simt bine în pielea mea, pot oricând să pozez în costum de baie fără Photoshop. Da, uneori mai pun 2 kg. Dar le dau jos. Am să explic pas cu pas ce fac ca să fiu sănătoasă şi să arăt bine. 

Dar asta nu e gratis. Costă voinţă, disciplină şi perseverenţă. Fără ele, ţineţi-o într-un efect yoyo continuu şi să vedeţi ce bine e.

Take me for a walk in Pere Lachaise...

Paris is the city where if you walk the streets, you may find that my heart is floating somewhere around the Eiffel Tower or the wonderful Louvre. It is therefore the most appropriate for this post due to the fact that I have a long-distance love affair with the somptuous seductive city of Paris. It left me longing for more and I will return to it, come hell or high water.


Red is my passion for Paris, black is the distance between us. The skirt I bought from a Gothic store around Les Halles, the boots as well. What you cannot see is that the boots are  all lace and leather on the upper part.


For Sophistique Noir: finally I started my own blog, you are an inspiration and I adore your cats.

For Madam Noire: yay! My first entry in the Red & Black Week.