"Stop Complaining" Fitness 3: Troubleshooting

Mă gândeam să scriu o listă cu cele mai frecvente probleme şi "defecţiuni" întâlnite în încercarea disperată de a avea un stil de viaţă sănătos şi de a slăbi. Scriu ce aud eu cel mai des de la cei din jur şi scriu şi despre obstacolele pe care le-am întâmpinat eu la început, sper să vă folosească. 

Problema: Eu nu pot să slăbesc, e de la glande.

  

Soluţia: Da, am auzit-o de m-am plictisit. Fiecare persoană care ţopăie din dietă în dietă şi se prăbuşeşte psihic dacă în 2 săptămâni nu a primit oferte de pozat la Victoria's Secret zice chestia asta, după care se străduieşte să-mi argumenteze cum tipul de corp e de vină, clima, hormonii din mâncare, etc. Nu, de fapt eşti obişnuită să renunţi repede la orice reprezintă un efort mai serios de voinţă. E mai uşor să pretinzi că eşti un caz unic în lume care nu slăbeşte, eventual o să încerci să te convingi că mănânci puţin. Nu te mai lamenta. I don't buy your theories, honestly, neither do you.

Ca idee, crescând cu cazuri reale de afecţiuni hormonale în jur, le recunosc de la o poştă şi te anunţ că se tratează şi se vindecă. Şi dacă insişti, pot recomanda medici excepţionali de la Institutul Parhon. Cut the crap. Nu, serios, taie-l şi mănâncă-l, crapul e sănătos.

Problema: Mama/ Iubitul/ Bunica /Pisica mă îndoapă ca pe purcel, de aia nu reuşesc să slăbesc de 176 de ani de regim şi ciorbă de varză 

Soluţia: Se rezolvă mai uşor în favoarea ta dacă închizi gura şi opreşti mâna care duce sarmaua spre mestecătoare. Încearcă să spui nu, mulţumesc. Ai de-a face cu oameni care te iubesc, şi nu te hrănesc cu ură în speranţa că într-o zi o să îşi frece palmele de bucurie când ieşi pe stradă în mumu şi papuci scâlciaţi că nimic altceva nu te mai încape, nu? Aşează-i la o discuţie şi încearcă să le explici de ce vrei să schimbi macazul caloric. Nu se poate? Nicio problemă. Spune mulţumesc şi ridică-te de la masă. Se supără? Eh, o să le treacă. E mai bine să te superi tu?

Problema: Toţi din familia mea sunt mai plinuţi de-aia nu slăbesc, nu pentru că mă plâng de siluetă la coadă la patiserie.

Soluţia: Aşa şi?! Your point is?  Toţi din familia mea au unghii fragile, mie îmi cresc ca ghearele de pisică, în straturi, până mă împiedic în ele dacă nu le ascut pe mobilă. Ce relevanţă are? Iarăşi, cut the crap şi stabileşte un exemplu pozitiv dacă asta îţi doreşti într-adevăr, sau nu mai folosi asta ca scuză că e penibil. Toţi ne găsim scuze să ratăm, să nu obţinem ce vrem şi să ne bălăcim în frustrări. Jap-jap.

Problema: Când ies în oraş cu iubitul sau cu amicii îmi ia Dumnezeu minţile şi mă îndop până îmi îndes ultima forneată cu başchetul pe gât sau ies să mă rup în haute cuisine şi rad 2 kile de mousse au chocolat că sunt o doamnă. La film stau cu capul în mega giga găleata de floricele şi ies şi după nacioşi cu moloz din ăla de brânză sau salsa pe care-i spăl din gâtlej cu 2 litri de cola daiăt.

Soluţia: Învaţă să socializezi ca un om, nu ca un animal spumegător de foame. Nu poţi sta de vorbă cu cineva fără să te sprijini de un starbax de 600 de calorii de frişcă şi zahăr?! Lasă ce e trendy flendy şi focalizează-te pe scopul tău de a arăta cum îţi doreşti. Nu există alte activităţi de făcut care să NU implice rumegatul? Lasă masa să fie un pretext de întâlnire, nu scopul în sine al întrevederii. Schimbă punctul de focus de pe păpiţă pe oamenii cu care te vezi. Şi în general, nu face din mâncare un scop. Este un instrument, un combustibil, plăcut, e adevărat, dar nu centrul vieţii tale. Când am fost la o recepţie simandicoasă şi s-a năpustit un grup la bufetul suedez mi s-a făcut părul măciucă. Really, people? Pune mâna pe o telemea cu roşii si nişte ouă fierte şi scoate un om la picnic în parc sau la pădure. There, an idea. Şi la film, uită-te la film. Atât. Nu poţi sta 2 ore pe un scaun dacă nu te umfli de sare ?

Problema: Da' mi-e foaaaaaameee!!

Soluţia: Pasul 1 : Sigur, sigur ţi-e foame? Nu cumva ţi-e doar sete? Sau de fapt ţi-e dăcât poftă? Află aşa: ai mânca ceva anume din frigider sau ai mânca şi mâncarea pisicii din conservă dacă altceva nu ar fi? 

Pasul 2 : te-ai lungit pe jos de foame. Nu e bine. Du-te tu frumos la postarea asta şi vezi ce nu faci bine. Dacă era doar poftă, lăsaţi. Ne mai şi abţinem, că aşa se subţiază burtoaca. Si nu manca de plictiseala. Daca te plictisesti si singura activitate interesanta e mancatul, ceva e foarte in neregula in viata ta.

Problema: Nu pot să mă abţiiin, imi plaaaaaace. (what's wrong with you?!)

Soluţia: Nu poţi ? Eu pot. Am o stea în frunte? Nu. Tu ai o părere proastă despre tine de fapt. "Nu pot" este indicatorul renunţării şi al lipsei totale de încredere în sine. De ce? Asta tu trebuie să afli. Dacă ai răspuns cu nu ştiu, ieşi afară că mă enervezi. Eu mă abţin de la cartofi, păcatul meu cel mai mare, şi uite-mă-s nesucombată şi mişunătoare. Ia să vedem, accepţi că sunt mai bună ca tine sau te ambiţionezi să obţii ce vrei?

Problema: Mâncarea mă bucură de dau din coadă.

Soluţia: Sexul e mult, mult mai eficient la partea cu bucuria. Sau o carte. Da, citeşte o carte. Sau cumpără cosmetice până nu mai ai bani de mâncare. La mine a funcţionat.

Problema: Lasă că nu se pune.

Soluţia: Ieşi din nou că mă enervezi. Cum să nu se pună porcăria pe care ai băgat-o în sistem? Drop the denial. Sau negarea se va vedea pe fund şi burţi. Ce mănânci în privat porţi în public.

Eşti singura persoană responsabilă pentru regimul tău de viaţă. Nu îţi asigura eşecul dând continuu vina pe alţii sau găsind pretexte jenante. Ia-te de urechi şi ridică-te din nemulţumiri şi angoase şi dă-i înainte cu ce ţi-ai propus. Să obţii scopul pe care îl ai în minte te face să pluteşti de fericire. Dacă nu te descurci nici măcar cu singura variabilă asupra căreia ai controlul, propria persoană, atunci...trage tu concluziile. Eu zic că te descurci dacă ieşi din cercul vicios al renunţării şi indulgenţei prost înţelese. So, STOP COMPLAINING.