Tuesday, June 18, 2013

"Stop Complaining" Fitness 3: Troubleshooting



Mă gândeam să scriu o listă cu cele mai frecvente probleme şi "defecţiuni" întâlnite în încercarea disperată de a avea un stil de viaţă sănătos şi de a slăbi. Scriu ce aud eu cel mai des de la cei din jur şi scriu şi despre obstacolele pe care le-am întâmpinat eu la început, sper să vă folosească. 

Problema: Eu nu pot să slăbesc, e de la glande.
  
Soluţia: Da, am auzit-o de m-am plictisit. Fiecare persoană care ţopăie din dietă în dietă şi se prăbuşeşte psihic dacă în 2 săptămâni nu a primit oferte de pozat la Victoria's Secret zice chestia asta, după care se străduieşte să-mi argumenteze cum tipul de corp e de vină, clima, hormonii din mâncare, etc. Nu, de fapt eşti obişnuită să renunţi repede la orice reprezintă un efort mai serios de voinţă. E mai uşor să pretinzi că eşti un caz unic în lume care nu slăbeşte, eventual o să încerci să te convingi că mănânci puţin. Nu te mai lamenta. I don't buy your theories, honestly, neither do you.
Ca idee, crescând cu cazuri reale de afecţiuni hormonale în jur, le recunosc de la o poştă şi te anunţ că se tratează şi se vindecă. Şi dacă insişti, pot recomanda medici excepţionali de la Institutul Parhon. Cut the crap. Nu, serios, taie-l şi mănâncă-l, crapul e sănătos.

Problema: Mama/ Iubitul/ Bunica /Pisica mă îndoapă ca pe purcel, de aia nu reuşesc să slăbesc de 176 de ani de regim şi ciorbă de varză 

Soluţia: Se rezolvă mai uşor în favoarea ta dacă închizi gura şi opreşti mâna care duce sarmaua spre mestecătoare. Încearcă să spui nu, mulţumesc. Ai de-a face cu oameni care te iubesc, şi nu te hrănesc cu ură în speranţa că într-o zi o să îşi frece palmele de bucurie când ieşi pe stradă în mumu şi papuci scâlciaţi că nimic altceva nu te mai încape, nu? Aşează-i la o discuţie şi încearcă să le explici de ce vrei să schimbi macazul caloric. Nu se poate? Nicio problemă. Spune mulţumesc şi ridică-te de la masă. Se supără? Eh, o să le treacă. E mai bine să te superi tu?

Problema: Toţi din familia mea sunt mai plinuţi de-aia nu slăbesc, nu pentru că mă plâng de siluetă la coadă la patiserie.

Soluţia: Aşa şi?! Your point is?  Toţi din familia mea au unghii fragile, mie îmi cresc ca ghearele de pisică, în straturi, până mă împiedic în ele dacă nu le ascut pe mobilă. Ce relevanţă are? Iarăşi, cut the crap şi stabileşte un exemplu pozitiv dacă asta îţi doreşti într-adevăr, sau nu mai folosi asta ca scuză că e penibil. Toţi ne găsim scuze să ratăm, să nu obţinem ce vrem şi să ne bălăcim în frustrări. Jap-jap.

Problema: Când ies în oraş cu iubitul sau cu amicii îmi ia Dumnezeu minţile şi mă îndop până îmi îndes ultima forneată cu başchetul pe gât sau ies să mă rup în haute cuisine şi rad 2 kile de mousse au chocolat că sunt o doamnă. La film stau cu capul în mega giga găleata de floricele şi ies şi după nacioşi cu moloz din ăla de brânză sau salsa pe care-i spăl din gâtlej cu 2 litri de cola daiăt.

Soluţia: Învaţă să socializezi ca un om, nu ca un animal spumegător de foame. Nu poţi sta de vorbă cu cineva fără să te sprijini de un starbax de 600 de calorii de frişcă şi zahăr?! Lasă ce e trendy flendy şi focalizează-te pe scopul tău de a arăta cum îţi doreşti. Nu există alte activităţi de făcut care să NU implice rumegatul? Lasă masa să fie un pretext de întâlnire, nu scopul în sine al întrevederii. Schimbă punctul de focus de pe păpiţă pe oamenii cu care te vezi. Şi în general, nu face din mâncare un scop. Este un instrument, un combustibil, plăcut, e adevărat, dar nu centrul vieţii tale. Când am fost la o recepţie simandicoasă şi s-a năpustit un grup la bufetul suedez mi s-a făcut părul măciucă. Really, people? Pune mâna pe o telemea cu roşii si nişte ouă fierte şi scoate un om la picnic în parc sau la pădure. There, an idea. Şi la film, uită-te la film. Atât. Nu poţi sta 2 ore pe un scaun dacă nu te umfli de sare ?

Problema: Da' mi-e foaaaaaameee!!

Soluţia: Pasul 1 : Sigur, sigur ţi-e foame? Nu cumva ţi-e doar sete? Sau de fapt ţi-e dăcât poftă? Află aşa: ai mânca ceva anume din frigider sau ai mânca şi mâncarea pisicii din conservă dacă altceva nu ar fi? 
Pasul 2 : te-ai lungit pe jos de foame. Nu e bine. Du-te tu frumos la postarea asta şi vezi ce nu faci bine. Dacă era doar poftă, lăsaţi. Ne mai şi abţinem, că aşa se subţiază burtoaca. Si nu manca de plictiseala. Daca te plictisesti si singura activitate interesanta e mancatul, ceva e foarte in neregula in viata ta.

Problema: Nu pot să mă abţiiin, imi plaaaaaace. (what's wrong with you?!)

Soluţia: Nu poţi ? Eu pot. Am o stea în frunte? Nu. Tu ai o părere proastă despre tine de fapt. "Nu pot" este indicatorul renunţării şi al lipsei totale de încredere în sine. De ce? Asta tu trebuie să afli. Dacă ai răspuns cu nu ştiu, ieşi afară că mă enervezi. Eu mă abţin de la cartofi, păcatul meu cel mai mare, şi uite-mă-s nesucombată şi mişunătoare. Ia să vedem, accepţi că sunt mai bună ca tine sau te ambiţionezi să obţii ce vrei?


Problema: Mâncarea mă bucură de dau din coadă.

Soluţia: Sexul e mult, mult mai eficient la partea cu bucuria. Sau o carte. Da, citeşte o carte. Sau cumpără cosmetice până nu mai ai bani de mâncare. La mine a funcţionat.


Problema: Lasă că nu se pune.

Soluţia: Ieşi din nou că mă enervezi. Cum să nu se pună porcăria pe care ai băgat-o în sistem? Drop the denial. Sau negarea se va vedea pe fund şi burţi. Ce mănânci în privat porţi în public.

Eşti singura persoană responsabilă pentru regimul tău de viaţă. Nu îţi asigura eşecul dând continuu vina pe alţii sau găsind pretexte jenante. Ia-te de urechi şi ridică-te din nemulţumiri şi angoase şi dă-i înainte cu ce ţi-ai propus. Să obţii scopul pe care îl ai în minte te face să pluteşti de fericire. Dacă nu te descurci nici măcar cu singura variabilă asupra căreia ai controlul, propria persoană, atunci...trage tu concluziile. Eu zic că te descurci dacă ieşi din cercul vicios al renunţării şi indulgenţei prost înţelese. So, STOP COMPLAINING.



21 comments:

  1. Love it! O sa mai citesc de doua ori seria asta pana o sa-mi misc fundul la sport sa arat cum trebuie. Ca de mancat pot spune ca nu mananc asa prost...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce ma bucur ca iti place! Sa stii ca nu am terminat seria, urmeaza si despre antrenamente, cu exemple si recomandari si alte surprize!

      Delete
  2. Ai un mare fel de a scrie :D Foarte fain si adevarat articolul!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mersi mult pentru apreciere si te mai astept pe aici!

      Delete
  3. Grozava postarea asta, am zambit de sus pana jos ... poate si pentru ca nu ma simt vizata - nu am silueta de top model si nici nu vreau sa ma bata vantul, asa ca ma mentin in categoria 'potrivita' :))
    Love you style - long vowels, bold and capital letters & all - parca te aud (vocea e totusi din capul meu, avand in vedere ca nu te cunosc :))
    P.S. "Cut the crap!" Sigur ca e bun bun crapul, probabil chiar indicat in diete :))
    "Cola daiăt" - a trebuit sa cuget putin, inca nu sunt obisnuita cu engleza romaneasca :D
    Chiar asa - read a book! (nu audio, ca-ti lasa mainile libere; din aia cu coperti frumoase sa rezisti tentatiilor culinare ... doar nu vrei s-o murdaresti :))
    M-ai binedispus pe ziua de azi - thank you!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Haha, da, presupun ca persoanele care se simt vizate rad mai manzeste, asa. :)) Si "potrivit" e foarte bine, nici eu nu sunt adepta stilului scobitoare, ca daca eram nu trageam la fiare ani de zile ca descreierata.

      So happy you like my style, the whole point of this is to get through to people; if they like your style, half the battle is won. :)

      Nu, tu m-ai binedispus pe mine and thank *you*!

      Delete
  4. True, trueee and funny story :)

    ReplyDelete
  5. Ultimul paragraf e super si sunt 100% de acord :) Putina vointa si concentrarea pe scop fac minuni. Articolul tau e de printat si lipit pe frigider! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti dai seama ce mandrie pe mine sa citesc asa un comentariu...:D pai o sa mai scriu, mai sunt vreo 3 postari din seria asta. :))

      Delete
  6. Cata dreptate ai! Cine ar recunoaste ca nu are masura cand mananca? Nj mai bine scoatem la inaintare glanda si genele?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa ziceam si eu. Daca nu suntem in stare sa privim situatia la rece, mi se pare inutila lupta.

      Delete
  7. Doamne ce-am mai ras :)) .Super articol !Il salvez in bookmarks :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hi hi. Ma bucur ca-ti place. Urmeaza si altele. :)

      Delete
  8. Nu am avut probleme cu slabitul, eu sunt de partea cealalta a baricadei, as mai adauga cateva kg fara probleme :D Dar foarte interesanta postarea, cunosc destule fete care ar avea ceva de invatat din ea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai le-ai putea trimite articolul, ti-as fi recunoscatoare. :)
      In plus, te rog incearca sa pui muschi, daca vrei iti spun cum, nu grasime. Oh, god, nu grasime! :)))

      Delete
  9. asa ma cert si eu cu mine in fiecare zi :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu te certa cu tine! Lasa ca te cert eu aici pe blog, tu rasfata-te, dar nu cu mancare. :))

      Delete
  10. Și mai e una: aș slăbi dar mâncarea dietetică e prea scumpă!
    De parcă trebuie obligatoriu să mănânci dietetic. Treaba cu slăbitul e foarte simplă: poți mânca și ceafă de porc, atâta timp cât mănânci 100 de grame și nu te lupți cu toată cefa porcului.

    În altă ordine de idei, este normal ca cei din jurul nostru să-ți dorească să ne îngrășăm. Mulți o fac neintenționat, dar în subconștient nimeni nu-și dorește ca cineva să arate excepțional de bine. Unii o fac îngrijorați de faptul că o să ajungem subnutrite (de pildă, mamele), alții o fac din gelozie (de pildă, iubiții) iar cei mai mulți o fac din dorința de a ne pierde cât mai mult din frumusețea exterioară (majoritatea amicilor ori cunoscuților). Să slăbești e o luptă grea, dar trebuie să o porți numai cu tine. Ce cred alții că ar fi de cuvință nu contează, trebuie să-i tratezi de la început ca pe outsideri, căci nu stau ei în mintea ta să vadă cum te simți având greutatea actuală.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt de acord cu absolut tot comentariul tău. Şi da, ştiu că cei din jur reprezintă o ameninţare la adresa unui regim de viaţă sănătos. Mai sunt şi cei care fac mişto de tine când te aud că nu mănânci cutare aliment sau când observă că ţi-ai pus o porţie mai mică decât ei. Ăştia sunt groaznici, mă irită înfiorător.

      Delete
  11. Heeey ! Am dat de tine cautand nici eu nu mai stiu ce, dar a fost dragoste la prima citire ! Am citit aproape toate posturile, m-am distrat copios la recomandarile adresate mireselor, iar machiajele tale sunt de-a dreptul fantastice, si eu iubesc negrul ! Ba am mai citit si comentariile ! Ce sa zic, scrii savuros !
    Cu articolele din seria "Stop Complaining" mi-ai dat un branci, dar unul pozitiv ! De slabit nu vreau, dar vreau sa am un stil de viata mai sanatos, in plus ai zis tu mai sus intr-un comentariu "te rog incearca sa pui muschi, daca vrei iti spun cum". DA, VREAU EU ! Deci, te asteptam cu noi dezvaluiri ! Eu una o sa fiu pe faza ! Sa ai un sfarsit de saptamana cat mai fain !

    ReplyDelete
  12. Am citit seria cu stop complaining, ma regasesc cu rusine printre ce ai scris. Mereu caut scuze, adevarat ca sunt cea mai fericita cand mananc, increderea in sine a disparut complet si poate de aceea imi place sa-mi plang de mila, sa fiu comoda si sa nu fac nimic in privinta asta.
    M-a motivat cumva ceea ce am citit, nu mai vreau sa ma plang, vreau sa i-au masuri, si deabea astept urmatoarele articole cu cateva sfaturi si despre exercitii :)
    Eu deobicei nu citesc bloguri, dar tu ai intrat repede in categoria mea de "Interesting things", ma amuzi si parca te aud cum spui expresiile putin ironice :)) big like

    ReplyDelete