Friday, August 16, 2013

Stop Complaining Fitness: Sport până te aduni cu penseta de pe jos - Intro

sursa

Am stat mult să mă gândesc ce să scriu în postările despre sport pentru că aş vrea să primiţi informaţii cât mai corecte şi complete de la mine, nu doar nişte chestii generale. Şi m-am tot gândit până când m-a trezit o cititoare care mi-a atras atenţia că am promis continuarea programului de fitness şi are dreptate. Nu ştiu dacă ideile pe care le veţi citi în continuare vă sunt cunoscute sau nu, cert este că abordarea mea este puţin diferită, nu vă aşteptaţi ca articolul de faţă să fie ceva gen Cosmo sau reţete minune pentru un corp minunat. Cu toate acestea, vă promit că dacă veţi face aşa cum vă spun veţi observa rezultatele.

În primul rând, vreau să vă definiţi obiectivele. Ce vreţi de la corpul vostru? Vă spun de pe acuma că slăbirea localizată e o tâmpenie. Dacă vrei să nu mai ai burtă şi să ai fundul mai ferm, va trebui să lucrezi tot corpul. Vreau să vă învăţ să faceţi sport, la sală sau acasă, nu cu prostii şi mumbo-jumbo, nu cu tratamente, masaje si ventuze pe fund care au un efect placebo sau de suprafaţă, temporar şi vă fac să aruncaţi banii la veceu. Dacă simţiţi că aveţi bani de dat, vă luaţi mai bine un antrenor personal (neapărat sportiv de performanţă) care să scoată untul din voi, fără scuze, fără mâţâieli, fără milă. Când aud mai ales de porcăria aia cu statul întins ca mortu' pe masă cu electrozi care-ţi dau şocuri ca să ''antreneze'' muşchii, mi se face rău de la lingurică. Pe bune?! Atâta puturoşenie încape încât să preferi să dai bani să te electrozeze cineva decât să-ţi mişti fundul? Oribil.

Programul pe care vi-l propun eu NU se adresează:
- celor lipsiţi de consecvenţă sau care sunt rapid descurajaţi,
- celor care susţin că femeile sunt fragile şi nu trebuie să se forţeze,
- celor care sunt speriaţi de puţină durere fizică,
- celor pe care provocările îi fac să se ascundă sub pat şi care sunt plini de prejudecăţi idioate vizavi de mişcare.

Vorbesc direct cu tine dacă:
- te uiţi în oglindă dezbrăcată şi te enervezi,
- ţi-ai supravegheat regimul alimentar şi ai slăbit dar eşti moale şi îţi flutură diverse componente,
- consideri că la ''vârsta ta'' nu mai poţi să arăţi cum vrei - stai aşa să îţi demonstrez eu că te înşeli!,
- vrei muşchi definiţi şi carne tare pe oasele proprii,
- vrei să înveţi cum să lucrezi corect la sală, nu să te mai joci pe acolo,
- eşti gata să te aduni cu spatula de pe jos după fiecare antrenament fără să te lamentezi ca o cocuţă,
- nu ai de gând să renunţi. Dacă renunţi, nu eşti capabilă să duci ceva la bun sfârşit şi îţi găseşti tot timpul scuze jenante, du-te la oglindă şi uită-te foarte urât la tine din partea mea. Get your shit together şi treci la treabă, schimbă-ţi corpul după cum vrei tu şi termină cu frustrările! Nimic nu mă enervează mai rău în lumea asta decât să aud : ''nu puooot!'' zis pe un ton plângăreţ-mâţâietor (de către vreo posesoare de ovare care nici nu încearcă - poate asta sensibilizează vreun mascul, pe mine - nicio şansă!) care mă transformă în Hulk. I beat people up, make no mistake about it!

Uneori mă bate gândul să găsesc pe cineva din care să fac exemplu de before and after, să antrenez pe cineva până se dezmembrează fizic şi psihic şi punem după aia bucăţile la loc cum trebuie, să rezulte un individ curăţat de angoase şi frustrări, mulţumit de ce a obţinut, cu încrederea în sine through the roof.

Este un proces îndelungat şi greu, dureros şi uneori frustrant, mai ales pentru cine s-a bălăcit în sedentarism până acuma. Sunt multe aspecte pe care credeţi că le ştiţi, dar le cunoaşteţi greşit, multe păreri ale unor neavizaţi pe care trebuie să le faceţi tabula rasa şi să nu vă speriaţi ca nişte demoazele de secol 18 de orice e nou şi dificil.

M-am gândit aşa: unele dintre voi au abonamente la sală. O să vă învăţ cum să lucraţi la sală ca să profitaţi la maximum de aparatele de acolo. Dacă nu aveţi aparatele respective la sală, schimbaţi sala sau modificăm un pic antrenamentul. O să fie greu pentru că nu sunt cu voi să stau cu biciul la fundul vostru neantrenat şi sunt conştientă că unora va trebui să le dau soluţii personalizate. Exact asta am de gând să fac.

Pentru cele care nu merg la sală, recomandăm alt tip de antrenament, cât se poate de eficient. Va trebui să învăţaţi teoria, să ştiţi cum funcţionează grupele musculare, cum se combină.

Nu recomand aici nimic din ce nu am făcut întâi eu. Nimic din ce o să vă învăţ nu este imposibil dar poate fi periculos dacă nu acordaţi atenţie maximă execuţiei corecte a mişcării.

În mod surprinzător şi contrar opiniei generale, eu nu sunt adepta exerciţiului aerobic. Nu spun, Doamne-fereşte, că aş fi împotrivă, doar că antrenamentul anaerob funcţionează, din experienţa mea, mai bine şi mai rapid şi durează mai puţin antrenamentul cu totul. Eu recomand exerciţiul cardio (aerobic) adică alergat, bicicletă etc ca o completare, pentru cine vrea să ardă calorii în plus. Eu am slăbit urmând principiile pe care le-aţi citit în celelalte postări ale mele pe tema asta şi lucrând muşchii.

Am mai auzit o tâmpenie zilele astea: ''nu vreau să lucrez muşchii'', zicea afectată o pisi, ''că mă fac cât culturiştii şi nu arată bine.'' Zi zău! Asta este o temere neîntemeiată. Ca să ajungi cât body-builderii de performanţă trebuie ani de muncă, lucru cu greutăţi mari şi suplimente (ahem!) dintre cele mai diverse, plus timp mult petrecut la sală. NU există pericolul să arătaţi ca nişte culturişti, chill!  (deşi pe mine nu m-ar deranja să fiu mult mai musculoasă...eh...)

Începem cu demolarea unor mituri şi cu câteva reguli simple pe care le veţi aplica până vă intră în reflex:

1. Nu se fac pătrăţele pe abdomen cu ''abdomene''. Muşchii abdominali sunt greu de antrenat pentru că sunt folosiţi în permanenţă. Cât despre abdomene, ar fi bine să învăţaţi să le faceţi cum trebuie, nu să vă trageţi de gât cu bărbia în piept şi să vă trântiţi înapoi. O să vă arăt.

2. Mâncaţi cu o oră înainte de antrenament ceva uşor (proteină şi o banană, de exemplu). NU se mănâncă în timpul antrenamentului.

3. Niciodată nu se sare peste încălzire. Niciodată!!

4. Voi specifica la fiecare exerciţiu dacă nu este indicat persoanelor cu anumite afecţiuni. Pay attention to that!!

5. Puţin este tot mai bine decât nimic. Adică prefer să faci jumătate de antrenament decât să nu faci deloc dacă eşti mult prea obosită sau chiar nu te simţi în formă într-o zi. (ai grijă, asta e o excepţie, nu una-două te opreşti la jumate!)

6. Febra musculară trece mai uşor dacă te mişti. Nu tragi la sală pe fondul febrei, dar rutina de încălzire, de exemplu, te poate ajuta să îţi revii.

7. Dacă spun că un exerciţiu se face cu o persoană care să te asiste, aşa se face! Fără acte de vitejie că n-am timp să te hrănesc cu linguriţa cât eşti în ghips!

8. Dacă faci sport şi după aia mănânci ca disperata, te îngraşi de nu te vezi. De aici vine cretinismul ăla care mă exasperează că sportul îngraşă pentru că nu ştiu ce dudă a constatat ea că dacă face sport îi creşte pofta de mâncare şi nu se stăpâneşte, deci sportul îngraşă! NU!! Bagă proteine, mănâncă aşa cum îţi recomand aici, numără caloriile! Da, la început organismul se sperie de consumul mare şi o să ai o perioadă mai fomistă, asta e, se obişnuieşte metabolismul şi trece!! De ce crezi că sportivii de performanţă au un regim atât de strict? Păi la cât sport fac, ar trebui să stea doar cu şaorma-n dinţi, nu? Nu. Sportul nu slăbeşte neapărat, el tonifiază, creşte muşchiul în defavoarea slăninei. Înţelegeţi, vă rog, odată, asta! Calories in, calories out.

9. Dacă în timpul unui exerciţiu executat corect simţi vreo durere înfiorătoare, îţi pocneşte coloana, îţi sare un ochi pe jos, te opreşti. Mai sunt şi cei care fac exces de zel - nici aşa nu e bine.

10. Bea apă. Multă apă, mai ales în timpul antrenamentului şi după! Neapărat. Şi va trebui să înveţi să-ţi controlezi repiraţia ca să nu leşini naibii pe acolo.


Trebuie să înţelegi că dacă până acum ai fost sedentară sau te-ai antrenat şi tu cum ai ştiut, să începi să faci lucrurile corect şi serios reprezintă o mare schimbare, mai ales la nivelul metabolismului. O să vezi pe parcurs. La nivel mental, trebuie să scapi urgent de orice fel de blocaje de tipul : ''nu pot'', ''nu-mi iese'', ''e greu şi nu reuşesc'', ''am mai încercat şi a durut, deci nu e bine'' etc altfel nu o să ai rezultate.

Încă ceva: să nu cumva să aud că nu ai timp. Fă-ţi! Taie din timpul de uitat la prostii pe internet, de stat la terase şi băgat calorii goale, de zăcut aiurea. Seara, noaptea, dimineaţa, când vrei tu. Ai avut timp să citeşti postarea asta şi probabil o lălăi de vreo oră pe net? Eu zic că ai timp. No excuses. 

P.S. Mulţumesc mult, Iguanitza, pentru surpriza pe care mi-ai făcut-o ieri. :)


15 comments:

  1. :) Spuneam pe blogul Iguanitzei ca eu te citesc de relativ putin timp, Cristina (blueroses) mi-a spus de tine!

    Mama-mama, m-ai facut sa-mi musc buzele cu maniera in care ai abordat postarea asta! Plec de-aici cu coada intre picioare! :P

    Problema e ca ai mare dreptate!:))

    Ilda
    Lavender Thoughts

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hahaha...daca te apuci de treaba, sa vezi tu cum esti cu coada batz in vreo luna-doua topaind la mine pe blog din picior tonifiat in picior tonifiat!
      Stiu ca am dreptate. Am suferit de m-a luat naiba pana am bagat la cap.

      Delete
  2. Nu am timp sa ma duc la sala...ooops...stai,ca la mine in comuna nu exista sala de sport! Doar aceea clasica,de la scoala,dar ma indoiesc ca m-ar lasa cineva sa topai de nebuna pe acolo...:P
    Am un serviciu pe care il pot compara cu sala: alerg 8 ore sa servesc clientii,mai vine o masina cu marfa-mai car cateva baxuri de suc,bere(etc.)-saptamana trecuta am reusit performanta de a cara 75 baxuri(a cate 15 kg fiecare) doar intr-o zi! ;)
    Dar ai dreptate:sportul e cel mai bun,nu fitosismele(masaj,electrostimulare sau alte minunatii).

    ReplyDelete
    Replies
    1. Wow. Maine iau gantera, pun 15 kile pe ea si o car de colo-colo cu ridicari si coborari de 75 de ori, sa vad cum e -ma astept sa fiu lesinata la sfarsit. Nu cred ca ai nevoie de sala. Tu ai oricum o munca foarte activa fizic, cred ca nu ai probleme cu sedentarismul!

      Delete
  3. Foarte fain scris, ca de obicei! Si iti spun sincer, cu greu am rezistat sa citesc pana la sfarsit, m-am simtit impinsa de la spate sa fac 30 days shred acum! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta era si ideea. Inseamna ca intr-adevar am reusit sa transmit mesajul! Jillian rules!

      Delete
  4. Daca as putea sa-mi bag capul sub gresie de rusine precum strutul, as face-o! Ma duc la alergat. Oficial vreau sa topai si eu din picior tonifiat in picior tonifiat!!!

    ReplyDelete
  5. Eu cu mentalul nu am probleme si daca zic ca pot, pai pot! Chit ca mor acolo si tot pot!
    As printa articolele tale si mi-as tapeta casa cu ele. Si apoi le-as imparti si celor din jur, ca-s darnica de felul meu!
    Si da, vreau picioare tonifiate, ca ele sunt marea mea problema!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Alina, iti multumesc din suflet pentru acest comentariu, m-ai facut sa ma simt extraordinar. Prima serie atunci va fi despre antrenamentul picioarelor, special pentru tine. Eu am picioare EXTREM de antrenate, o sa pun niste poze numai sa nu va speriati.

      You make me feel like my writing is worthwhile. Thank you.

      Delete
    2. Eu vreau sa-ti vad picioarele :D

      De cand am nascut am ramas..praf. Am slabit bine fara eforturi prea mari, recunosc. Mai am doar 2 kg in plus fata de cat aveam inainte dar carnea pe mine ma intristeaza maxim si nu cred ca o sa-si mai revina vreodata.
      Astept sa termin cu alaptatul si pe langa sala vreau sa incerc sa iau si cateva buline de sportivi :P. Intai sa ma documentez mai bine. Deocamdata sunt impotriva lor dar as face orice sa am carnea pe mine cum o aveam inainte.

      Delete
  6. (pierdut net, pierdut comentariu, bad, bad :))
    Motivanta postare, eu sufar de 'lipsa de disciplina', dar nu am prea am de ales, trebuie sa ma vindec si sa ma reapuc de gimnastica medicala :(
    Multumesc pentru impuls!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Anytime! Daca macar un om se (re)apuca de sport datorita articolelor mele, este formidabil. Chiar este. Eu multumesc.

      Delete
  7. Ihh. Cat a durut postul asta, cat a durut! Din ipostaza de femela care a vazut tot felul de combinatii pe cantar – de la 60 la 110 (stiu, stiu, STIU, nu da!), e atat de coerent textul asta si atat de “imbarbatator”. Si-atat de mult mi-am dorit sa-mi exprim aprecierile incat am pierdut ditamai comentariul, am injurat, am inchis site-ul si l-am redeschis ca sa o fac. Mai devreme i-am aratat postul tau despre caini barbatului cu care-mi impart la 2 zilele si i-am spus uite, asa as fi si eu daca as putea cu adevarat sa fiu eu. De ce nu sunt eu? Pentru ca e greu, ba nu, e imposibil sa fii goth si dark si desteapta si puternica si ascultata si plina de tine, in cel mai bun sens, plin de tot ce-I mai bun cand… ai 95 de kile. Si-o rezistenta la insulina, dar nu dau vina pe ea. Dau pe mine, desi fazele astea cu invinovatitul si bagat nasul in rahat cum ii facea maica-mea pisicii ca sa nu se mai cace in ghiveci nu functioneaza. Nu mi-e frica de sport, imi place sportul, il fac cel putin de 3 ori pe saptamana, iar apoi am o zi proasta (munci, senzatii, cineva pe strada zice „uite-o si pe aia cum arata, numai buna de sumo”, ploua, Mercur e in retrograd, whatever) si mananc. Si-ajunge o masa proasta pe saptamana ca sa imi inece corabiile si-asa fragile si ca sa-mi spun in cap „Ia te uita, iar ai dat-o in bara, nu esti deloc statornica, nu te vezi cum arati? Ar trebui sa mearga ca uns!”. Heh. Mi-a placut postul asta mult de tot si-as vrea sa-l fac o caramida in zidul NEplangerii mele, sa nu mai fie scuze, sa nu mai exist decat eu si obiectivul. Si iata ca in seara asta sunt lucida multumita blogului tau. Si tare bine-ar fi sa pot purta si eu candva un rosu, o dantela, un toc, o catifea fara sa provoc mila ori scarba.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Rar mi se intampla sa fiu impresionata de ce imi scrie cineva. I'm humbled by your appreciation.
      Nu e cazul sa iti demolezi toata dieta din cauza unei mese sau zile proaste. E ca si cum daca ti-ai scapa o data telefonul pe jos inseamna ca trebuie sa-l arunci la gunoi de tot.
      Daca vrei sa mai vorbim (mie mi-ar face o reala placere), te rog sa-mi scrii un mail.
      Da-i dracului pe toti cu comentariile lor stupide la adresa ta. Ceea ce pentru ei a durat o secunda sa scuipe, pe tine te arde de-ti strica o zi intreaga. Not worth it.

      Delete